Visele si adevarul

Se spune ca visam viitorul tot timpul, doar ca nu ne-aducem aminte decat o mica parte din noianul de vise premonitorii. De multe ori, realitatea prinde din urma visele. Pentru mine, azi s-a petrecut din nou unul din acele momente – ceva ce visasem nu mai demult de acum doua zile (ceva ce logica bunului simt refuza sa creada) s-a intamplat intocmai. Am descoperit – pentru a cata mia oara ? – ca visele stiu mai bine, ca am toate motivele sa ma in-cred in ele. Visele premonitorii sunt de tot felul – si realitatile aferente de asemenea. Insa ce m-am pornit sa spun in acest articol este ca visele spun adevarul – fie ca ne place sau nu, fie ca suntem dispusi sa primim acel adevar sau nu.

Imi vine acum in minte unul din cele mai frumoase si mai puternice vise premonitorii pe care le-am avut vreodata, care s-a petrecut in 2007, care vorbea despre un proces de transformare si o “schimbare de haine” si despre care mintea mea constienta de-atunci avea aceeasi replica de “asta nu se poate intampla” – de data asta intr-un sens complet diferit decat exemplul de mai sus J Imi vin in minte persoane pe care le-am visat cu mult timp inainte sa le intalnesc, situatii si contexte care s-au materializat cu luni sau ani mai tarziu dupa momentul in care le visasem – unele datorita implicarii mele active, altele din cauza…lipsei mele de actiune sau de alegere constienta.

In weekend am tinut primul workshop de visare activa din Bucuresti – “Viseaza si Creeaza”. (Urmeaza cele din Cluj si Brasov). Cumva, acest “motiv” al viselor care spun adevarul s-a strecurat usor si cu gratie in cercul de visatori inca de vineri seara. Sustinute de niste sincronicitati uluitoare, de joaca si de feedback-ul pretios al celor din grup, visele au insistat, bland si ferm in acelasi timp, cu mult umor cateodata, asupra lucrurilor de vazut si schimbarilor de facut – in ceea ce priveste propria persoana sau relatiile de orice fel. Visele vin sa ne spuna si sa ne invete, din nou si din nou, ca e in regula sa spunem adevarul – de fapt, ca e timpul ca din ce in ce mai multi oameni sa spuna adevarul. Care adevar ? Adevarul a ceea ce crezi, a ceea ce simti, a ceea ce iti sopteste corpul, adevarul spre care te calauzeste, mereu, Inima.

A fost in acelasi timp un workshop despre misiune si despre a crea cu intentie, din aceasta perspectiva. Pentru ca visele ne vorbesc si despre ex-primarea darurilor pe care le avem de impartasit cu ceilalti – si ne arata si care este familia noastra de suflete. In acest context, visele vorbesc si despre rezonanta si acordare – si ne arata cat de important este ceea ce simtim. Visele sunt o vesnica invitatie la a avea incredere in intuitie si in autenticitatea a ceea ce suntem – si ne invata ca de aici vine creativitatea adevarata.

Am fost martori din nou, cu totii, la felul in care Teatrul de Vise devine un ritual sacru si creuzet al transformarii: al transformarii de perceptie, de credinte, poate, limitative. Al transformarii la nivel energetic – si in acelasi timp, prilej de noi intelesuri si de vazut lucrurile intr-o lumina proaspata. Prilej de asumare a responsabilitatii.
Am fost martori la felul in care comunicarea fara cuvinte, la nivel de Inima, nu numai ca este posibila dar se petrece in niste straturi foarte profunde ale fiintei si vine cu re-cunoasterea celuilalt, asa cum este el.  Vine cu onorarea celuilalt, cu celebrarea misterului celuilalt.

Si am vazut – iar, pentru a cata mia oara ? – cat de important este sa fim “intregi”. Cat de important este sa recuperam, sa aducem acasa parti uitate sau pierdute de Suflet – si cum asta vine cu lumina in ochi si bucurie. Si apropos de adevar, copiii nu stiu sa minta, asta pana cand sunt “educati” ca “nu e frumos” sa spuna asta sau ailalta. Pana la o anumita varsta, copiii comunica direct, simplu, frust. Vindecarea are legatura cu intregirea, intregirea are legatura cu adevarul, adevarul are legatura cu Inima. Curajul este o calitate a Inimii – si visele vin sa ne-nvete despre asta.

Inchei reluaind ceva ce spuneam in prezentarea workshop-ului:

Visele hranesc Imaginatia. Imaginatia se transforma in actiuni. Actiunile creeaza lumea, pe care o experimentam mai apoi. Visul meu si visul tau si visul lui si visul e devine visul nostru – visul colectiv al umanitatii. Imagineaza-ti o lume visata cu Inima…
Adaug, un pic…redundant: cu adevarul din Inima.

Ana Maria Stefanescu

www.drumulsprecentru.ro