duminică, 25 ianuarie 2015

Visele si adevarul



Se spune ca visam viitorul tot timpul, doar ca nu ne-aducem aminte decat o mica parte din noianul de vise premonitorii. De multe ori, realitatea prinde din urma visele. Pentru mine, azi s-a petrecut din nou unul din acele momente – ceva ce visasem nu mai demult de acum doua zile (ceva ce logica bunului simt refuza sa creada) s-a intamplat intocmai. Am descoperit – pentru a cata mia oara ? – ca visele stiu mai bine, ca am toate motivele sa ma in-cred in ele. Visele premonitorii sunt de tot felul – si realitatile aferente de asemenea. Insa ce m-am pornit sa spun in acest articol este ca visele spun adevarul – fie ca ne place sau nu, fie ca suntem dispusi sa primim acel adevar sau nu.

Imi vine acum in minte unul din cele mai frumoase si mai puternice vise premonitorii pe care le-am avut vreodata, care s-a petrecut in 2007, care vorbea despre un proces de transformare si o “schimbare de haine” si despre care mintea mea constienta de-atunci avea aceeasi replica de “asta nu se poate intampla” – de data asta intr-un sens complet diferit decat exemplul de mai sus J Imi vin in minte persoane pe care le-am visat cu mult timp inainte sa le intalnesc, situatii si contexte care s-au materializat cu luni sau ani mai tarziu dupa momentul in care le visasem – unele datorita implicarii mele active, altele din cauza…lipsei mele de actiune sau de alegere constienta.

In weekend am tinut primul workshop de visare activa din Bucuresti – “Viseaza si Creeaza”. (Urmeaza cele din Cluj si Brasov). Cumva, acest “motiv” al viselor care spun adevarul s-a strecurat usor si cu gratie in cercul de visatori inca de vineri seara. Sustinute de niste sincronicitati uluitoare, de joaca si de feedback-ul pretios al celor din grup, visele au insistat, bland si ferm in acelasi timp, cu mult umor cateodata, asupra lucrurilor de vazut si schimbarilor de facut – in ceea ce priveste propria persoana sau relatiile de orice fel. Visele vin sa ne spuna si sa ne invete, din nou si din nou, ca e in regula sa spunem adevarul – de fapt, ca e timpul ca din ce in ce mai multi oameni sa spuna adevarul. Care adevar ? Adevarul a ceea ce crezi, a ceea ce simti, a ceea ce iti sopteste corpul, adevarul spre care te calauzeste, mereu, Inima.

A fost in acelasi timp un workshop despre misiune si despre a crea cu intentie, din aceasta perspectiva. Pentru ca visele ne vorbesc si despre ex-primarea darurilor pe care le avem de impartasit cu ceilalti – si ne arata si care este familia noastra de suflete. In acest context, visele vorbesc si despre rezonanta si acordare – si ne arata cat de important este ceea ce simtim. Visele sunt o vesnica invitatie la a avea incredere in intuitie si in autenticitatea a ceea ce suntem – si ne invata ca de aici vine creativitatea adevarata.

Am fost martori din nou, cu totii, la felul in care Teatrul de Vise devine un ritual sacru si creuzet al transformarii: al transformarii de perceptie, de credinte, poate, limitative. Al transformarii la nivel energetic – si in acelasi timp, prilej de noi intelesuri si de vazut lucrurile intr-o lumina proaspata. Prilej de asumare a responsabilitatii.
Am fost martori la felul in care comunicarea fara cuvinte, la nivel de Inima, nu numai ca este posibila dar se petrece in niste straturi foarte profunde ale fiintei si vine cu re-cunoasterea celuilalt, asa cum este el.  Vine cu onorarea celuilalt, cu celebrarea misterului celuilalt.

Si am vazut – iar, pentru a cata mia oara ? – cat de important este sa fim “intregi”. Cat de important este sa recuperam, sa aducem acasa parti uitate sau pierdute de Suflet – si cum asta vine cu lumina in ochi si bucurie. Si apropos de adevar, copiii nu stiu sa minta, asta pana cand sunt “educati” ca “nu e frumos” sa spuna asta sau ailalta. Pana la o anumita varsta, copiii comunica direct, simplu, frust. Vindecarea are legatura cu intregirea, intregirea are legatura cu adevarul, adevarul are legatura cu Inima. Curajul este o calitate a Inimii – si visele vin sa ne-nvete despre asta.

Inchei reluaind ceva ce spuneam in prezentarea workshop-ului:

Visele hranesc Imaginatia. Imaginatia se transforma in actiuni. Actiunile creeaza lumea, pe care o experimentam mai apoi. Visul meu si visul tau si visul lui si visul e devine visul nostru – visul colectiv al umanitatii. Imagineaza-ti o lume visata cu Inima…
Adaug, un pic…redundant: cu adevarul din Inima.


Ana Maria Stefanescu

www.drumulsprecentru.ro

duminică, 11 ianuarie 2015

Curajul de-a visa




Uneori incepe deodata, brusc, insotind un eveniment exterior care zgaltaie intr-un fel sau altul viata ”normala” de pana atunci. Alteori vine tiptil, pas-pas, se strecoara pe nesimtite in realitatea cotidiana, te trage usurel de maneca sau se zgaieste la tine prin fereastra, noaptea, in timp ce dormi. Este Visul. Nu orice fel de vis, stii prea bine asta, chiar in timp ce citesti aceste randuri; este visul pe care-l stii din copilarie, pe care-l simti si-acum, care este doar al tau, care te-a ales si te cauta neincetat. Este Visul, si se scrie asa pentru ca este al Inimii, si pentru ca a existat inainte sa te nasti, si pentru ca are legatura cu senzatia aceea de caldura pe care-o simti uneori in mijlocul pieptului.
O vreme, s-ar putea sa nu-i dai atentie, sau sa te prefaci ca totul e la fel ca si pana atunci. S-ar putea sa pretinzi ca esti multumit cu visele mici de pana atunci, din timpul noptii, dar mai ales din timpul zilei. (Am uitat sa-ti spun, Visul se viseaza si noaptea, dar si ziua :)) Atata doar ca Visul asta, sau Visarea, are rabdare. Pentru ca apartine unui loc in care nu exista timpul ala cu trecut, prezent si viitor, ci un altfel de timp, mai…rotund. Si vine sa-ti aminteasca ca poti sa alegi oricand ce sa visezi, si ca poti sa aduci in realitate ce visezi, odata Visul visat. Si cum spuneam, ca poti sa alegi si dimineata cum sa-ti visezi ziua. Si azi asa, maine-asa, capeti curaj de-a visa un Vis nou, frumos colorat. Curaj, o calitate a inimii (cuore) pentru a visa Visul din Inima. De fapt, singurul Vis pe care-ai vrut vreodata sa-l visezi.
Si, da, Inima este intr-o calatorie. De-aici si vorba ”urmeaza-ti inima”, poate… Unii spun ca oamenii isi viseaza intruna viata, planeta si intreg Universul, intru fiintare, si ca asta se face cel mai bine cu inima. Altii spun ca si noi, la randul nostru, existam intr-un Vis mai mare. Oricum ar fi, visatul si visarea sunt daruri nepretuite: povestile vin de-acolo, si picturile, si muzica, si chiar…desenele-animate Poti sa inviti un Vis, sa-l cresti, sa-l faci cadou cuiva, sa-l sadesti si s-astepti sa creasca. Este o fiinta vie, care transforma, se transforma si te transforma neincetat. Atata doar ca nu-i poti spune ce sa faca – daca iti vine cumva ideea asta, se supara si pleaca. O vreme, ca n-are cum sa stea departe timp indelungat. De fapt, iti cere doar doua lucruri: sa ai incredere, si sa te joci. Cum il rasplatesti? Simplu: spui si altora ca exista. Adica il dai mai departe.
www.drumulsprecentru.ro 

joi, 1 ianuarie 2015

Visele - punte catre Transpersonal

Visele: scurta incursiune in istorie si importanta lor in evolutia umanitatii


“În ceea ce mă priveşte, visele fac parte din natură, care nu are nicio intenţie să înşele, ci exprimă ceva pe măsura posibilităţilor sale.” – Carl Gustav Jung
Inca din zorii dezvoltarii umanitatii, omul s-a definit ca fiinta visatoare, in acceptiunea mai larga a termenului: visatorul care creeaza, visatorul care imagineaza, visatorul care initiaza, visatorul ca si creator de mitologii. Deloc intamplator, “visum” (lat.) are ca sinonime cuvintele “viziune” sau “imagine” si radacina comuna cu “a vedea”. Daca pornim de aici – si asta este locul potrivit de la care sa pornim, in masura in care ne amintim sa tratam cuvintele ca fiind ceea ce sut de fapt: indicatori ai experientei directe, ai miezului lucrurilor – avem acces la a intelege ce sunt visele, cel putin din perspectiva transpersonala – dar nu numai. A visa, a “vedea” este premergator actiunii, la nivel micro daca vorbim de individ si la nivel macro daca vorbim despre mitologii, deci despre o anumita organizare a psihicului “colectiv” al unei comunitati, culturi sau civilizatii.
Istoria abunda in evenimente cruciale profund influentate de vise interpretate ca semne. De altfel toate marile religii ale lumii au la baza o constructie de natura profetica, divinitatea dezvaluindu-si poruncile si invataturile prin intermediul viselor destinate celor putini alesi. Tot pe seama viselor mai sunt puse ideile geniale de afaceri sau marile creatii artistice, in general lucruri iesite de comun, revolutionare.
Mircea Eliade vorbeste foarte mult despre importanta visului, viziunilor si “vazutului” in ceea ce priveste relatia cu Sacrul in toate etapele de dezvoltare ale omenirii si in toate culturile, in lucrarea sa “Istoria credintelor si ideilor religioase” sau in “Mituri, vise si mistere” (“Si totusi, s-a putut dovedi ca exista o continuitate intre universurile onirice si mitologice, tot asa cum exista omologarea intre Figuri si Evenimente ale miturilor si personaje si evenimente ale viselor. S-a mai dovedit in acelasi timp cum categoriile spatiului si timpului sunt modificate, in vis, intr-un fel care aminteste intr-o anumita masura abolirea timpului si spatiului in mituri. Chiar mai mult: s-a remarcat ca visele si alte procese ale inconstientului sunt insotite de o “aura religioasa”; nu numai ca structurile lor pot fi comparate cu cele ale mitologiei, dar experienta traita de anumite continuturi ale inconstientului este in ochii psihologilor profunzimilor omologabila experientei sacrului.”)
Miturile, ca si visele, reflecta constiincios dezvoltarea psihica sau continuturile psihicului la un anumit moment dat. Ne intereseaza mitologia unei civilizatii in aceeasi masura in care ne intereseaza “mitologia personala” a unui individ si comportamentele derivate de aici, atitudinea cu care abordeaza viata in general si dinamicile subtile care-i coloreaza modul de relationare. O mitologie personala (sau colectiva !) poate fi una care “imputerniceste” sau una care saboteaza.
Intorcandu-ne la istorie, asa cum arata de exemplu Freud in cartea sa “Interpretarea viselor”, oamenii din epoca primitiva credeau ca visele lor sunt legate de fiintele supranaturale in care credeau si ca aduceau inspiratie atat de la fortele “binelui” cat si de la fortele “raului”. Mai apoi Aristotel a inceput sa filosofeze asupra viselor din perspectiva individualitatii umane, a psihologiei.
Transpersonal 
Psihologul elvetian Carl Gustav Jung a fost primul care a introdus termenul de transpersonal (utilizat prima data de catre el in 1916) ca modalitate de a denumi experiente care provin de dincolo de personal, de materialul biografic sau istoria personala ale individului. Printre fondatorii “oficiali” ai psihologiei transpersonale se numara Abraham Maslow, Viktor Frankl, Stanislav Grof, iar psihologia transpersonala ia in considerare intreg spectul experientelor umane, incluzand psihopatologia, existentialismul si nivelurile spirituale. Iarasi, deloc intamplator, noua paradigma si-a facut aparitia si in alte stiinte, in domenii conexe transpersonalului (Albert Einstein si teoria relativitatii, Max Planck  si teoria cunatica, Stanislav Grof si matricile perinatale, notiunea de “camp”). Insasi aceasta sincronicitate (termen introdus tot de Jung) este de natura transpersonala – sau mai bine zis tine de domeniul transpersonal. Am putea face o afirmatie curajoasa si am spune ca intr-un fel sau altul, “personalul” este intotdeauna imbibat de transpersonal: nu exista de fapt experienta izolata, disparata – totul este influentat de tot, partea de intreg, constientul de inconstient. Notiunea de sistemic este cea care caracterizeaza de fapt cel mai bine realitatea.
Odata cu Jung, visele incep sa reprezinte canalul de comunicare dintre constient si subconstient, iar simbolurile din vise pot vorbi despre dezvoltarea ulterioara a individului. Tot Jung vorbeste despre inconstientul colectiv la care putem avea acces in timpul viselor si despre sistemul structurii arhetipale a omului. Si cu asta, suntem complet in domeniul transpersonal.
De fapt, visele sunt de foarte multe ori “transpersonale”. In mod paradoxal, abordarea transpersonala (“moderna” !) a viselor ne deschide calea catre ceea ce culturile vechi stiau si foloseau in asa numitele “tehnologii ale sacrului”: visele pot fi foarte reale. Un vis se poate explica pe sine, fara interpretari suplimentare. Un vis poate vorbi despre starea corpului, sau despre starea de sanatate a unei persoane dragi, sau despre evenimente viitoare – unele de interes major, nu numai pentru cel care viseaza. Un vis poate arunca lumina asupra unei relatii, sau ne poate inlesni comunicarea cu cei care au murit. Asa cum bine stim, subiectul asta nu mai este demult unul “tabu” sau “ezoteric”, – Elisabeth Kubler-Ross, medic, psihiatru, thanatolog de reputatie internationala  a fost unul din pionierii in acest domeniu. Un vis ne poate conecta la informatii sau simboluri importante din alte culturi, la care nu ne stim conectati in mod constient sau cu care nu avem o legatura in viata diurna. Experientele visului ne pot indica modul in care energia noastra vitala este blocata sau modul in care aceasta se manifesta.
Abordarea transpersonala a viselor il incurajeaza pe visator sa lase deoparte interpretarea – cea care de prea multe ori ne duce catre experimentarea realitatii la mana a doua, pentru ca nu face decat sa opereze cu tipare mentale pre-existente – si sa se apropie de energia visului in sine. Este o forma prin care cel care vine in terapie, de exemplu, este incurajat sa raspunda in mod adecvat la ceea ce apare: visul-asa-cum-este-el se poate transforma in viata-asa-cum-este-ea. Se poate opera cu resursele sau obstacolele care apar in vis, se poate dialoga sau se poate experimenta “punctul de vedere” al oricarui element din vis, fie el insufletit sau neinsufletit. Abordarea transpersonala ofera visatorului, ca si terapeutului, o privire de ansamblu si indicii pretioase care au legatura cu starea de fapt – tocmai pentru ca o problema nu poate fi rezolvata – nici inteleasa  – (de) la acelasi nivel la care a aparut. Abordarea transpersonala in ceea ce priveste visele face trecerea de la visatul pasiv la visatul activ, transformand asta intr-un instrument extrem de puternic de constientizare si transformare – si are in acelasi timp legatura cu asumarea responsabilitatii, in sensul in care dezvoltarea abilitatii de a lucra cu visele aduce dupa sine dezvoltarea abilitatii de a “lucra” cu realitatea – si permite practic orice abordare, cata vreme este utila.
Terapia prin lucrul cu vise poate fi privita ca fiind o tehnica de terapie transpersonala prin excelenta. Monique Tiberghien ( psiholog si psihoterapeut la Cithe (Centrul International de Terapie) din Bruxelles. Presedinte fondator al EUROTAS (Asociatia Europeana de Psihologie Transpersonala), preda bioenergie, lucrul cu visele si psihologia transpersonala in diferite tari din Europa. Formeaza psihoterapeuti in psihoterapie transpersonala in Franta, la IRETT (Institutul de Cercetari si Studii in Terapie Transpersonala), Catherine Shainberg (PH.D., psiholog, autor si profesor, fondatoarea scolii de lucrul cu vise “School of Images”) sau Robert Moss (fost profesor de istorie antica la Australian National University, creatorul metodei de lucru cu visele numita “Active Dreaming”, autor a 9 carti despre lucrul cu visele) sunt cativa dintre cei mai cunoscuti terapeuti din lume care folosesc abordarea transpersonala in lucrul cu visele.
Asadar, despre ce vorbim atunci cand ne referim la abordarea transpersonala in lucrul cu vise?
Despre a aduce energie si ghidare din lumea visului si despre a considera visul, uneori, o realitate in sine, sau un loc in sine care poate fi “revizitat”, cu ajutorul unei meditatii ghidate in urma careia cel care exploreaza capata noi intelegeri si insight-uri – si mai ales, material cu care se poate lucre in cadrul terapiei. Despre visare lucida – sau vise lucide, metoda prin care invatam sa devenim constienti in timpul visului. Constienta in vis si constienta in realitatea diurna se influenteaza reciproc. Despre folosirea visarii active si transferul aceleiasi metode in situatii reale sau utilizarea aceleiasi metode pentru transformarea mitologiei “personale”. Despre a privi visele ca fiind mai degraba mesaje si instrumente practice care pot aduce enorm de multa creativitate, spontaneitate, flexibilitate si “gandire laterala” – unelte de folosit in prezent si viitor, si nu doar imagini care vorbesc despre trecut, probleme sau patologic. De fapt, abordarea transpersonala ii inlesneste celui care vine in terapie dezidentificarea de “problema” si adoptarea unei perspective proaspete asupra siesi si asupra lumii.
Abordarea transpersonala se desprinde de conceptia ca visatul este o activitate pasiva sau ca se limiteaza la visele din timpul noptii. Reconecteaza visatorul cu emotiile si il invata sa lase deoparte analiza uneori sterila. Ofera metode prin care trecutul poate fi privit intr-o lumina noua – si implicit, prezentul si viitorul. Si nu in ultimul rand, ne reconecteaza la traditiile vechi ale visatului: cultura aboriginala australiana (visarea este vazuta de catre aborigenii australieni din doua puncte de vedere: visare a realitatii prezentului si ca timp antic al creatiei lumii), traditia tibetana (yoga tibetana a visului), traditia Kabbalah sau traditia nativ-americana sunt printre cele mai cunoscute.
www.drumulsprecentru.ro

"Vinde inteligenta si cumpara mirare". Vise, Sincronicitati si Re-incantarea lumii.


”Coinicidenta este modalitatea prin care Dumnezeu intelege sa ramana anonim.”- Albert Einstein
Sincronicitate: ”coincidenta in timp a doua sau mai multe evenimente, fara legatura cauzala, care au acelasi inteles.” Termenul de a fost prima oara folosit de psihologul elvetian Carl Gustav Jung pentru a descrie anumite tipare de coincidente incarcate puternic de un anumit inteles / simbolism.
Pentru mine, visele si sincronicitatile au legatura cu re-incantarea lumii (in engleza suna mai bine – re-enchant: cuvantul are si o componenta de ”a face lumea sa redevina miraculoasa” sau cam asa ceva imi suna…si mai mult – observi ca ”chant” inseamna ”cantec”…hmmm, cate se pot re-incanta cu cantecul !! ); au legatura cu scufundarea plina de curaj intr-o dimensiune plina de mister, de posibilitati, de mirare, nesfarsita mirare, de limbaj subtil al universului – subtil, insa incarcat de semnificatii. Semnificatii fara explicatii, imi vine sa zic…un subiect de care ma apropii pas-pas, aproape ca imi tin respiratia, de parca ma astept sa gasesc zane si animale mitice – exact ca atunci cand, in copilarie, descopeream in biblioteca magica de vis-a-vis ( ! ) de scoala o carte noua de povesti…
O serie de vise, sincronicitati si apoi si mai multe vise m-au condus, pas cu pas, spre lumea… viselor si a sincronicitatilor :-) Spre a-mi onora visele si a ”face” ceva in legatura cu asta. De ce scriu despre asta ? Deoarece stiu acum ca prin intermediul viselor, inima imi vorbeste. Indraznesc sa spun – inimile ne vorbesc. Este ceva acolo, in inima inimii noastre, care ne cheama, ne asteapta, ne trimite o nesfarsita invitatie la re-amintire.
Visele si sincronicitatile impartasesc acelasi limbaj, spuneam. Adaug – visele, sincronicitatile si povestile impartasesc acelasi limbaj. Exact, senzatia ”aia” din copilarie, cand totul era nou si stralucitor si atemporal si viu, despre asta vorbesc toate. E ca si cum ai regasi o lume demult uitata, un fel de moment ”Aha” care are legatura cu vorba poetului Rumi ”Vinde inteligenta si cumpara mirare”…
Poate uneori visezi ceva si un element din vis apare in zilele urmatoare, in lumea inconjuratoare, intr-un anumit fel – poate vazut, poate auzit, poate simtit. Poate uneori ai o intrebare – rostita sau nu – si raspunsul apare ”ca prin farmec” (o alta expresie interesanta ! ) in realitatea de langa tine: in vis, intr-o conversatie intamplatoare, un mesaj scris, o reclama, o replica intr-un film…orice. Crezi ca este ”doar” o coincidenta ? Nu, este o Co-Incidenta – lucruri care ”se intampla” impreuna.
Desigur, teorii sunt multe. Carl Gustav Jung, fizica cuantica, teoria fractalilor, Albert Einstein – sunt sute (poate mii) de carti si lucrari si studii pe tema cu pricina. Insa nu asta ma intereseaza aici, informatia intelectuala – ci Simtirea. Trairea. Ma intereseaza cum traiesti tu asta, cum traiesc eu asta. Da, pentru ca sincronicitatile si visele sunt despre a trai, despre a ne lasa purtati de tesatura subtila a Universului – sau a Multiversului – despre a naviga cu incredere, despre a alege sa raspundem: Da ! Universul este un loc prietenos !
Sincronicitatile si visele hranesc imaginatia. Imaginatia se transforma in actiuni. Actiunile creeaza lumea, pe care o experimentam mai apoi. Visul meu si visul tau si visul lui si visul ei devin visul nostru – visul colectiv al umanitatii. Povestile, miturile transmise din generatie in generatie, toate hranesc visele. Si viceversa. Nu exista una fara alta, nu exista separare aici. De fapt, nu exista separare nicaieri – iar acordarea la acest limbaj al viselor si sincronicitatilor si povestilor tine de acordarea la o anumita frecventa. ”Daca doresti sa descoperi secretele Universului, gandeste din perspectiva energiei, a frecventelor si a vibratiilor” spunea demult Tesla. Sincronicitatile, ca si visele, ne ajuta sa accesam o frecventa, o stare de inalta creativitate – sau ”stare de flow” cum i se mai spune.
Si am ajuns asadar la starea de flow. De curgere, care-va-sa-zica. De lasare in voie, ca si cum ai face surf. Imersie in realitatea sincronicitatilor si a viselor, un soi de complicitate si dialog activ – deoarece campul care sustine acest dialog este ca o fiinta vie. Cu cat oferi mai multa atentie in aceasta directie, cu atat mai mult vei experimenta acest fel de traire, de sens, de imprietenire cu Universul. Vei contribui in mod direct la re-incantarea lumii.
Asadar…Sincronicitati, Vise, Povesti si Re-incantarea lumii. Dincolo de explicatii, simte ce trezesc in tine aceste cuvinte.
Hai, lasa-te sa cre(e)zi…
www.drumulsprecentru.ro

Urmeaza-ti Visele...sau cand Universul insista


17 iunie 2014. Fragment scurt de vis: gasesc de cumparat – si cumpar – o carte publicata in 1990, despre fiinte mitologice romanesti. Toate feminine. Erau foarte multe, insa tot ce-a ramas in memorie la trezire erau Sanziene, Vantoase, Fata Padurii.
Postez pe grupul de visatori pe care l-am creat pe facebook acum cativa ani: Romanian Dreaming Circle. Acum imi dau seama ca am uitat titlul – il pun acum, e simplu: Vis cu Sanziene. Primesc, ca de obicei, o gramada de insight-uri; de data asta, firesc, toate legate de Sanziene, plante de leac, feminitate și semnificatia sarbatorii in sine cu tot cu povestea ei – care tot timpul a fost, cumva, cu parfum de mister si magic. Primesc si mesaje de la visatoare cum ca tare nimerite ar fi niste poze in ii (de la Andreea) sau un fel de celebrare a Sanzienelor (de la Mariana). Da…asa e…insa simt cumva ca sunt obosita; parca as face ceva in sensul asta, si parca n-as face…sunt un pic obosita de ”a face”.
Mi-aduc insa aminte ca prin liceu am descoperit o carte de Vulcanescu in ceea ce priveste subiectul si il sun pe omul cu pricina – este un prieten de-al fratelui meu si DA, inca are cartea. Grozav, ma gandesc, hai ca tot am ”facut” ceva pentru a onora visul.
Descopar apoi ca la Muzeul Satului e ceva gen ”targ de Sanziene”…hai sa ma duc. Ma duc (ieri, duminica) si aflu ca se va tine chiar un soi de ceremonie de Sanziene. Fete cu coronite din flori de sanziene misuna pe-acolo – ”vreau si io o coronita ! Se poate ?” Nu prea se poate, ca si le-au pregatit pentru ceremonie, insa ma aleg totusi cu un fir si, victorioasa, ma intalnesc cu Mariana (visatoarea care voia celebrarea Sanzienelor). Ne bucuram, ne amuzam si ne asezam sa vedem ceremonia.
Parca suna telefonul ? A, mesaj. Mesaj de la Cristina: a sunat-o Andreea (visatoarea care voia poze in ii) sa mergem sa facem poze… de Sanziene. In ii, desigur. Unde ? Nu stiu, pe camp sub cer albastru…
Sufletul meu zambeste – care-va-sa-zica, Universul insista.
Si mergem. Suntem noua fete cucuiete, toate imbracate in ii. Gasim iaz si cer albastru si grau auriu si albastrele si soare si apus si sunet si vant si pamant si in departare, padure. Suntem ireal de frumoase – of, asta e cu lauda de sine :-) – dar chiar asa este, alta expresie mai potrivita nu gasesc… Intr-adevar, seara magica de miez de vara cu miros de grau copt si cer adanc pana-n suflet.
Ce urmeaza ? Nu stiu, si asta e bine. Stiu doar ca aceasta intamplare este un exemplu grozav de insiruire de sincronicitati si ca sentimentul pe care-l am este unul foarte bun. Stiu ca afara e vara si viata a explodat si ca in loc sa stau sa ma gandesc ce inseamna visul mai bine traiesc visul si invitatia lui.
Ce vreau sa spun ?
Expresia ”urmeaza-ti visele” are o aplicație practică, în primul și în primul rand. Asta este unul din marile secrete ale lumii viselor, ale lucrului cu vise, si una din marile invitatii în același timp; sa trecem dincolo de metafora, dincolo de simbol si interpretarea lui, sa intelegem ca nu e vorba (numai) despre asta ! Scriam la un moment dat intr-un post despre faptul ca se pot face interpretari ”psihologico-savante” la nesfarsit si ca uneori asta poate fi foarte seducator…in special pentru cel care face interpretarile savante :-) insa acest soi de analiza este de cele mai multe ori lipsit de substanta reala sau de vreun efect terapeutic in sine. Efectul terapeutic adevarat este cel simtit, trait; si asta se poate face doar prin conectarea – reala ! – la energia visului in sine, la trairea visului, la incorporarea acestei energii, in orice fel iti este accesibil, disponibil, la un anumit moment dat: scrie-l, picteaza-l, pune-l in versuri, danseaza-l, impartaseste-l, pune-l in act, pur si simplu – si vezi apoi care este AHA-ul, care este valoarea psihologica, care este mesajul, care este sensul, care este darul. Care sunt arhetipurile care vin sa te inspire, prin intermediul visului…
”Harta este înăuntrul visului”, cum spune Robert Moss – pentru ca ”visele sunt în primul rând călătorii, și cel mai bun mod de a primi darul unui vis este să reintri în teritoriul pe care îl dezvăluie. Asta e ceva foarte diferit de metodele de interpretare a visului care despică și fragmentează visele în fragmente simbolice și încearcă apoi să le explice unul câte unul.” (Robert Moss – ”Istoria Secreta a Visarii”).
Visul de fata este, desigur, si o invitatie la re-descoperirea sacrului din feminin – asa cum orice vis, dupa parerea mea, este o invitatie la re-descoperirea sacralitatii din viata: re-descoperirea Vietii din Viata.
Asadar…urmeaza-ti Visele. Incepe prin a le chema, usurel cu blandete – dar si cu incredere – apoi prin a le asculta, a le onora. Ia-ti visele si du-le afara, pe iarba, la soare si vezi ce-au sa-ti spuna.
www.drumulsprecentru.ro
(foto: Andreea Aron)

Prin Portile Viselor, cu Robert Moss. Doar un pic despre cum a fost...


Asadar, in octombrie 2014 a fost a treia intalnire cu Robert Moss. Ca de fiecare data, prilej de pasit intr-o lume mai profunda si mai vie – in ”lumea din spatele lumii”, cum frumos spune chiar el. Ma uit in urma, la siragul de experiente ce se-nsira  (2012: The Return of the Seer & Dream Archaeology; 2013: Dancing with the Bear – Reclaiming the Arts of Dream Healing; 2014: Dreamgates: Exploring the Worlds of Soul, Imagination and Life Beyond Death) si care capata un sens, in ceea ce priveste registrul de experiente disponibile, care se expandeaza de la an la an. Cu cat comunitatea de visatori se dezvolta mai mult, cu atat calatoriile si visele si transformarile sunt mai intense, mai ”la indemana”, mai integrate in sensul trecerii dincolo de metafora – si din aceasta perspectiva vorbesc despre expandare.


Nu inceteaza sa ma fascineze felul in care aceasta abordare, numita Visare Activa – Active Dreaming (care NU este nici jungiana, nici freudiana, nici…nu stiu, inlocuieste tu cu orice alta scoala de psihologie transformata in dogma…desi cel putin in ceea ce-l priveste pe marele Jung, este exact ce nu si-a dorit, apropos de dogme :-)   ) conecteaza visatorul atat de rapid la a simti si la a intelege efectiv, nu doar la nivel mental, ce se petrece cu el si cu visele lui, capatand astfel incredere in lumea viselor – si asta este esential.
Nu inceteaza sa ma fascineze felul in care Visarea Activa re-conecteaza pe oricine la magia vietii si la ceea ce este posibil, mai ales daca visul este urmat de actiune potrivita. Felul in care ofera libertate si inspiratie; felul in care este prilej de aducere aminte a faptului ca nu suntem singuri si ca in spatiul visului gasim aliati de nadejde – ca si in viata diurna. Felul in care ne reconecteaza la traditiile spirituale autentice ale planetei si ne aduce aminte ca Mama Pamant este vie si respira, ca cei care au ales alt plan de existenta sunt de fapt foarte vii – in alt plan de existenta – ca in vise calatorim, ca in vise corpul ne vorbeste, ca in vise putem afla si alege despre posibile viitoruri alternative, ca in vise gasim solutii practice la probleme cotidiene, ca in vise gasim creativitate. Felul in care ne aduce aminte sa fim autentici – pentru ca inspiratia, creativitatea, vindecarea sunt disponibile in primul si in primul rand in propriile vise, in propriile imagini, in propriile cuvinte.
Nu inceteaza sa ma fascineze felul in care Teatrul de Vise  – Dream Theatre (care, asa cum tine sa sublinieze chiar Robert Moss, NU are nici o legatura cu constelatiile de familie) are o putere uimitoare de transformare, in sensul depasirii fricii, in sensul asumarii responsabilitatii pentru propria viata, in sensul alegerii constiente – si anul acesta, ca si anii trecuti, am putut vedea cum in decurs de minute vechi frici si chiar traume faceau loc imputernicirii si bucuriei; cum un Teatru de Vise pus in scena dis de dimineata, in urma unui vis de noapte (visul uneia dintre visatoarele prezente, Angeliki, din noaptea precedenta) facea ca spatiul in care avea loc workshop-ul sa se tranforme in padure vie, cu copaci vii, cu fiinte ale imaginatiei la fel de reale ca realitatea insasi, cu daruri vii si cu ceva Nou-Noutz ce se nastea chiar sub ochii nostri – o Fiinta Arhetipala coborata direct din Lumea Viselor.
Visarea Activa ne aduce aminte de copilul care-am fost odata – pe care poate nici nu ne-am dat seama cum l-am pierdut pe undeva, candva, din varii motive. Ne-aduce aminte de prospetimea ce era peste tot in lume, de timpul-cel-fara-de-timp, de ”frumusetea este in ochii celui ce priveste” (citat aproximativ, nu mai stiu acum cui apartine…) si ne ofera sansa de-a aduce inapoi, acasa, acel copil / acea copila. Poate printr-un vis cu ingeri & bubbles, ca al Nicoletei, sau printr-o viziune a unui Copil Radiant, pe care Simona ne-a facut-o tuturor cadou – si prin intermediul careia am putut calatori departe, prin ferestre luminoase si mari.
Si nu in ultimul rand, Visarea Activa ne aduce aminte, iar si iar, ca Moartea poate fi si ea un aliat de nadejde, in loc sa fie o spaima constanta. Ca prezenta Mortii in camera – nu, nici asta nu este o metafora :-)– ne aduce aminte de promisiuni de onorat si contracte sacre cu care am venit in aceasta viata, pe aceasta planeta, cu daruri cu tot: promisiuni facute Sufletului nostru, zic, daruri ce asteapta a fi integrate si onorate, daca vrem sa fim cu adevarat vii in aceasta viata. De fapt, Moartea ne aduce aminte de mult mai multe lucruri…insa asta este una din calatoriile pe care le-am facut la workshop-ul de anul asta si despre care chiar nu vreau sa spun mai multe, din simplul motiv ca sper sa ai ocazia sa o faci si tu odata, si sa-i simti puterea transformatoare.
Inchei, nu inainte de a-ti aduce aminte ca orice Creator este in primul rand Visator. Ca sa visezi inseamna sa creezi, si viceversa. Ca Visele ne aduc inapoi, mereu si mereu, pe calea Inimii; si ca este vorba nici mai mult nici mai putin despre ”a visa lumea intru fiintare” – o expresie care imi place atat de mult ca de ani de zile nu ma pot desparti de ea…(si care ii apartine lui Alberto Villoldo: din cartea ”Vise Curajoase. Cum viseaza samanii lumea intru fiintare”).
 Te imbratisez cu drag si iti doresc vise clare si actiuni autentice.

Ana Maria

www.drumulsprecentru.ro