O calatorie in noaptea de vara a copilariei

...Cum intru pe poarta inalta cu arabescuri, din fier forjat de culoare bruna, ma opresc si ascult. E noapte de vara adanca pe strada Plantelor - noapte cu miros de iasomie sau de regina noptii, tarait de greieri si vant soptit printre frunze. Undeva in stanga, intuiesc prezenta hortensiilor, a trandafirilor de dulceata - explozie de roz in timpul zilei - si a irisilor inalt-misteriosi-profund-violet. Iedera intinsa alene pe tot gardul ocroteste spatiul copilariei din curte - si pasesc mai departe. Vita de vie se intinde pe zeci de metri si creeaza, atenta, o bolta numai buna de explorat, adevarat tunel al timpului. Trandafirul altoit imens, multicolor, se viseaza copac de cativa ani buni - e aproape cat ciresul cel mic de inalt, ciresul care e mic doar in comparatie cu cel mare - si infloreste semet, abundent, din mai pana in noiembrie. Acum, in noaptea asta, are deja flori portocalii, galbene si piersicii, al caror parfum se amesteca cu celelalte. Menta, multa menta insirata pe marginea aleii pietruita cu patratele, pe care se ghiceste sotronul desenat deunazi, cu creta rosie si verde. Inspir profund si ma las hranita de toate astea la un loc - si nici macar nu stiu ca fac asta, pentru ca ma aflu la varsta binecuvantata la care totul este asa-cum-este. 

Pasesc mai departe si ma apropii de cais. E un copac care ma stie de mica - precum majoritatea din curte, de altfel - si ma primeste bucuros sa-i stau alaturi. In intunericul roditor, caisele se parguiesc si soarele de peste zi se-aduna in miezul parfumat. Sunt aproape gata, caisele - dar nu gata.

Doua poteci mai departe, batranul plop ma asteapta, rabdator. Cred ca asa m-ar fi asteptat si strabunicul Francisc pe care nu l-am prins - copacii batrani si strabunicii (chiar si bunicii) au ceva in comun, iar plopul "meu" are peste o suta de ani inteleptime si stie tot atatea povesti, spuse in toate anotimpurile: insa graiul de vara mi-e cel mai drag, iar el stie asta, si incepe sa depene, numaidecat. Ascult, ascult, ascult...

Ciresul mic plantat de mine si inainte de el, copacelul Ploaie-de-aur. Au un aer de spiridus...ceva care-aduce cu starea aia in care-ti vine sa chicotesti...si asta se potriveste de minune cu zmeura insirata pe langa zidul din spatele curtii. Nici zmeura nu e gata, dar stiu ca-i acolo.

Ciresul mare e plin de cirese - si "maine" o sa-mi fac drum printre ramuri, cu galetusa galbena cu tot. E ritualul din fiecare vara, iar ciresul mare adora momentele astea. Alaturi, visinul imi asteapta cuminte pasii, si chiar langa el, liliacul. A trecut, liliacul, dar tinem minte amandoi explozia de flori liliachii. Fosneste, a recunoastere.

Si in cele din urma, nucul. Special l-am lasat la urma, pentru ca aceasta calatorie se incheie undeva sus, intre crengile cele mai subtiri - leganata de fosnet si vant, privind catre stele, luna si pamant. Nucul, care se lasa explorat pret de vreo trei etaje; nucul, care m-a invatat despre curaj si echilibru, despre solitudine si despre "a fi cu" - si despre atat de pretioasa tacere din care se naste actiunea potrivita...insa nici macar nu stiu ca se petrece asta, pentru ca ma aflu la varsta binecuvantata la care totul este asa-cum-este.

...pentru ca ziua de azi este doar o prelungire a celei de ieri...La Multi Ani !! Asta a fost o calatorie, un vis in noaptea de vara a copilariei mele - calatoria ta cum este ?

Te imbratisez,

Ana Maria

 
www.drumulsprecentru.r0

https://www.facebook.com/RomanianDreamingCircle

https://www.facebook.com/Respiratia.Inimii.Respiratie.Holotropica

Visand in Brasov. Despre alegeri si oglinzi.

Mai tii minte cand erai mic(a) si gaseai prin unele parcuri labirinturi cu oglinzi ? Si erau multe feluri de oglinzi: unele te alungeau, altele te lateau, altele te subtiau, altele te ingrosau. Erau de toate felurile, care mai de care. Ultimul labirint de acest fel l-am gasit in 2005 la Praga, sus pe dealul Petrin – si l-am regasit, simbolic vorbind (si in acelasi timp, nu mai putin “real”) la ultimul workshop din seria de trei “Viseaza si Creeaza” (Bucuresti, Cluj, Brasov). Recunosc ca eram curioasa sa vad ce va fi experimentat de data asta in campul viselor: cum scriam si in articolul anterior, daca la Bucuresti (23, 24 ianuarie) visele ne-au vorbit despre adevar; laCluj (30, 31 ianuarie) despre lumina si transformare – ei bine, la Brasov (6, 7 februarie) visele ne-au vorbit despre alegeri si oglinzi. Interesanta “incheiere” a acestei calatorii a viselor prin tara…asa, ca un soi de invitatie la a veghea, la a ramane treji – atat cat putem.

Pentru ca unul din multele daruri ale viselor este cel al oglindirii – de multe ori, visele functioneaza ca un soi de oglinda in care ne putem vedea asa cum suntem cu adevarat, intr-un anumit moment dat; si tocmai de aceea ne indeamna, bland, la alegere constienta. La Visare Activa, asadar. Am scris de multe ori despre asta: am visat cutare sau cutare lucru. Asa, si ? Ce-i cu asta ? Sau: in acest vis este vorba despre simbolul cutare sau cutare. Fascinant, de-a dreptul – asa, si ?? Ce-I cu asta ? Mai pe romaneste: ce faci cu asta ?

Intreb asta, retoric sau mai putin retoric, deoarece visele nu pot fi ”interpretate”. Visele pot fi visate, simtite, onorate, invitate, ascultate, date mai departe. Aduse in realitatea diurna. Niciodata ”interpretate”. Visele pot fi uneori simbolice, intr-adevar, insa exista un risc foarte mare de a ramane la acest nivel, foarte…intelectualizat, si nu in sensul bun al cuvantului.

Apropos de asta, e un citat al lui Robert Moss care-mi place mult de tot, si care zice asa: “Visarea Activa este mult mai mult decat o metoda de decodificare a viselor. Daca esti nou in ceea ce priveste aceasta abordare, da-mi voie sa te invit sa lasi deoparte, chiar acum, orice preconceptie in ceea ce priveste analiza viselor. Pornim intr-o calatorie catre locuri mult mai interesante. Pornim sa recuperam feluri de a vedea si de a cunoaste si de a vindeca care erau cunoscute strabunilor nostri.”

Din aceasta perspectiva, visele ne-au vorbit despre alegeri si oglinzi. Si pornind de aici, despre puterea transformatoare a povestilor, a ritualului, a jocului. Despre respectul fata de ceilalti. Despre importanta sustinerii grupului – si despre felul in care, atunci cand le acordam celorlalti incredere, ii imputernicim. Ei chiar devin ghizii care pot deveni, ei chiar vin cu intelegeri importante pentru noi, din spatiul propriului nostru vis in care ne-au insotit, cu permisiunea noastra.
Visele au venit cu mesaje care s-au vrut onorate: un mesaj sub forma de imagine, care vorbea despre “o leoaica micuta si blanda, care ofera incredere”, sau un mesaj sub forma de motto care spune “darul meu este armonia” sau un desen care ne arata cum se “transforma mintea in inima” sau un alt desen a invitat in cercul nostru de visare energia ursului. Cum stim ca toate astea sunt “reale” ? E simplu – sentimentele sunt cei mai buni indicatori.

Si dupa ce-am inteles mesajul “oglinzilor”, am putut alege. Alt final, alt rol, alta actiune – acolo unde am simtit ca e cazul. Sau am putut alege sa vedem “altfel”. Sa privim dintr-un alt “punct de vedere”: o expresie atat de uzitata, ca nici nu-i mai dam atentie – insa atat de…relevanta ! Un vis pe care l-am avut odata, demult, m-a invatat ca “vindecarea” are legatura cu schimbarea perceptiei si a atentiei – si ca este insotita de o transformare a sentimentelor. Cum stim ca Teatrul Viselor functioneaza ? E simplu – sentimentele sunt cei mai buni indicatori.

Asadar, draga Visator sau draga Visatoare, tu, cel / cea care citesti aceste randuri, priveste. Priveste-te in oglinda. Vezi adevarul acelei imagini. Si alege. Alege sa onorezi. Alege sa transformi, daca ceva iti sopteste ca e ceva de transformat. Alege sa simti. Alege sa visezi si sa creezi – o poveste noua, poate, un cantec nou, un dans nou…

Ana Maria Stefanescu

terapeut transpersonal, dream teacher, trainer

www.drumulsprecentru.ro

https://www.facebook.com/RomanianDreamingCircle

https://www.facebook.com/Respiratia.Inimii.Respiratie.Holotropica

La Cluj, visele rodesc din lumina

Weekend-ul ce-a trecut visele s-au vrut la Cluj. Acelasi workshop, “Viseaza si Creeaza”– insa o experienta complet diferita. Daca in Bucuresti cu o saptamana inainte “motivul” adevarului a avut un loc central, la Cluj visele ne-au soptit despre lumina si transformare – de parca se facuse, brusc, primavara. O continuare fireasca, zic.

O ceata fertila si hranitoare infasura campurile cand am plecat vineri dimineata devreme de-acasa, o imagine pe care-am simtit s-o las la dospit in suflet in timp ce treceam prin “tunelul” de copaci ce urma. Workshop-ul nu incepuse efectiv, insa obisnuinta (binecuvantata !) de a fi atenta la interior-exterior imi oferea primele imagini si senzatii in legatura cu experienta ce-avea sa vina. Am privit, incantata, cum ceata facea loc, incet dar sigur, luminii si albastrului. “Care este tiparul acestui moment, pentru tine ?” obisnuiesc sa intreb de cativa ani participantii  la atelierele de visare activa. Mi-am raspuns si eu la aceasta intrebare – si am simtit bucurie.

Cei douazeci de visatori-calatori s-au conectat imediat la campul viselor – sau mai degraba l-au creat impreuna. Cumva, a fost ca si cum “stiau”, simteau ca in aceasta abordare, cea a visarii active, se lucreaza in primul rand cu energia visului si cu darurile care vin odata cu asta, iar imaginile cu care s-a lucrat si vineri seara si sambata toata ziua au avut o forta si o incarcatura transformationala incredibile. Ascultam cu bucurie insight-urile pretioase pe care si le ofereau unul altuia si momentele de Aha care se petreceau peste tot prin sala.

Lumina albastra scaldata de soare care ne insotise in timpul unuia din primele exercitii de vineri seara s-a materializat in realitatea “exterioara” a doua zi: dis de dimineata, soare si cer albastru adanc cat vedeam cu ochii. Fiecare din visele impartasite: hrana pentru suflet. Femei stravechi care albesc haine de ceremonie undeva langa o cascada, energia vulcanului si facerea lumii, lumina albastruie de pe varful muntelui in timp ce un Om primeste ceva, luntri pe apele dintre lumi, spirala verde crud ce conecteaza cerul cu pamantul intr-un dans neincetat, ochi de felina in noaptea africana, un ceas mare lasat pe iarba verde ca reminder al lumii-acasa si timpul-care-curge este cel care conecteaza lumile. Fiecare dintre ei, viseaza si creeaza.

Intoarcerea in spatiul visului, insotiti de visatori-ghizi, a venit cu si mai multe “Aha”-uri. Cu si mai multe confirmari. Cu si mai multe descoperiri si intelegeri noi in ceea ce priveste visul sau visele avute. Cand mai multi visatori pornesc intr-o calatorie comuna in spatiul unui vis si toti se intorc cu aceleasi imagini si senzatii, e din ce in ce mai greu sa crezi ca a fost “doar imaginatia” 

Si iar si iar, Teatrul Viselor. Momentul in care Visatorul devine constient de puterea lui creatoare. ”Dream theatre” este una din practicile centrale din Active Dreaming – poate metoda care vine cu cea mai mare putere transformatoare si revelatoare in ceea ce priveste felul in care se poate lucra cu visele. Este stiut din vremuri stravechi ca arta teatrului este cathartica prin excelenta si deci profund vindecatoare. Poate asta este si unul dintre motivele pentru care multe din teatrele Greciei antice erau adesea construite langa templele de visare ale lui Asclepios. Si aici, din nou, lumina. Unul din momentele cheie a fost acela in care am asistat cu totii cum o scena statica cu siluete nedeslusite in ceata se transforma intr-o scena plina de oameni-lumina, copaci, iarba, vegetatie de tot felul, unicorni-insotitori, scena care culmineaza cu o calatorie initiatica. Am asistat la felul in care toata energia din sala s-a schimbat, odata cu transformarea petrecuta.
Cand punem in scena un vis, il insufletim, ii dam viata: dramatizam visul si mesajul lui. Visul viu vine cu daruri de o valoare imensa, personajele vorbesc si se misca, visatorul devine observator si actor. Energie, vitalitate, incredere, puterea de a alege, constientizare  – toate devin disponibile, toate vin ”la incorporare”, cum se spune, din spatiul visului in realitatea 3D.

Sincronicitatile acompaniaza intotdeauna lucrul cu vise. Invatam in felul asta ca totul in jur e viu si vorbeste, si ca atentia si intentia ne sunt aliati de nadejde in procesul de descoperire si acordare la misiunea inimii noastre. Intr-un joc al sincronicitatilor, cineva care avea o intrebare legata de copilul interior a primit cartonasul cu raspuns de la cel mai tanar membru al grupului de visatori: o adolescenta de 16 ani. Altcineva a primit un mesaj pentru suflet: un mesaj care vorbea despre “la vie en rose”, venind de la un….mesager imbracat in roz. Cativa visatori au aflat ca uneori, raspunsurile pe care le cauta sunt foarte aproape: la ei insisi, in propriile vise, in propriile imagini si cuvinte.

“Care este tiparul acestui moment, pentru tine ?” Lumina, transformare, inceputuri. Povesteam in articolul trecut despre familia de suflete – si povestesc si acum: am regasit prietene vechi si dragi, cu care nu ma vazusem de ani de zile. Visele ne-au facilitat reintalnirea. Ioana, Maria, Teodora – multumesc !

Am ajuns acasa duminica dupa-amiaza, pe lumina. Campurile infasurate in ceata in urma cu doua zile erau acum verzi. Verde crud, cat vedeam cu ochii.

Ana Maria Stefanescu

terapeut transpersonal, dream teacher, trainer

www.drumulsprecentru.ro

https://www.facebook.com/RomanianDreamingCircle

https://www.facebook.com/Respiratia.Inimii.Respiratie.Holotropica

Visele si adevarul

Se spune ca visam viitorul tot timpul, doar ca nu ne-aducem aminte decat o mica parte din noianul de vise premonitorii. De multe ori, realitatea prinde din urma visele. Pentru mine, azi s-a petrecut din nou unul din acele momente – ceva ce visasem nu mai demult de acum doua zile (ceva ce logica bunului simt refuza sa creada) s-a intamplat intocmai. Am descoperit – pentru a cata mia oara ? – ca visele stiu mai bine, ca am toate motivele sa ma in-cred in ele. Visele premonitorii sunt de tot felul – si realitatile aferente de asemenea. Insa ce m-am pornit sa spun in acest articol este ca visele spun adevarul – fie ca ne place sau nu, fie ca suntem dispusi sa primim acel adevar sau nu.

Imi vine acum in minte unul din cele mai frumoase si mai puternice vise premonitorii pe care le-am avut vreodata, care s-a petrecut in 2007, care vorbea despre un proces de transformare si o “schimbare de haine” si despre care mintea mea constienta de-atunci avea aceeasi replica de “asta nu se poate intampla” – de data asta intr-un sens complet diferit decat exemplul de mai sus J Imi vin in minte persoane pe care le-am visat cu mult timp inainte sa le intalnesc, situatii si contexte care s-au materializat cu luni sau ani mai tarziu dupa momentul in care le visasem – unele datorita implicarii mele active, altele din cauza…lipsei mele de actiune sau de alegere constienta.

In weekend am tinut primul workshop de visare activa din Bucuresti – “Viseaza si Creeaza”. (Urmeaza cele din Cluj si Brasov). Cumva, acest “motiv” al viselor care spun adevarul s-a strecurat usor si cu gratie in cercul de visatori inca de vineri seara. Sustinute de niste sincronicitati uluitoare, de joaca si de feedback-ul pretios al celor din grup, visele au insistat, bland si ferm in acelasi timp, cu mult umor cateodata, asupra lucrurilor de vazut si schimbarilor de facut – in ceea ce priveste propria persoana sau relatiile de orice fel. Visele vin sa ne spuna si sa ne invete, din nou si din nou, ca e in regula sa spunem adevarul – de fapt, ca e timpul ca din ce in ce mai multi oameni sa spuna adevarul. Care adevar ? Adevarul a ceea ce crezi, a ceea ce simti, a ceea ce iti sopteste corpul, adevarul spre care te calauzeste, mereu, Inima.

A fost in acelasi timp un workshop despre misiune si despre a crea cu intentie, din aceasta perspectiva. Pentru ca visele ne vorbesc si despre ex-primarea darurilor pe care le avem de impartasit cu ceilalti – si ne arata si care este familia noastra de suflete. In acest context, visele vorbesc si despre rezonanta si acordare – si ne arata cat de important este ceea ce simtim. Visele sunt o vesnica invitatie la a avea incredere in intuitie si in autenticitatea a ceea ce suntem – si ne invata ca de aici vine creativitatea adevarata.

Am fost martori din nou, cu totii, la felul in care Teatrul de Vise devine un ritual sacru si creuzet al transformarii: al transformarii de perceptie, de credinte, poate, limitative. Al transformarii la nivel energetic – si in acelasi timp, prilej de noi intelesuri si de vazut lucrurile intr-o lumina proaspata. Prilej de asumare a responsabilitatii.
Am fost martori la felul in care comunicarea fara cuvinte, la nivel de Inima, nu numai ca este posibila dar se petrece in niste straturi foarte profunde ale fiintei si vine cu re-cunoasterea celuilalt, asa cum este el.  Vine cu onorarea celuilalt, cu celebrarea misterului celuilalt.

Si am vazut – iar, pentru a cata mia oara ? – cat de important este sa fim “intregi”. Cat de important este sa recuperam, sa aducem acasa parti uitate sau pierdute de Suflet – si cum asta vine cu lumina in ochi si bucurie. Si apropos de adevar, copiii nu stiu sa minta, asta pana cand sunt “educati” ca “nu e frumos” sa spuna asta sau ailalta. Pana la o anumita varsta, copiii comunica direct, simplu, frust. Vindecarea are legatura cu intregirea, intregirea are legatura cu adevarul, adevarul are legatura cu Inima. Curajul este o calitate a Inimii – si visele vin sa ne-nvete despre asta.

Inchei reluaind ceva ce spuneam in prezentarea workshop-ului:

Visele hranesc Imaginatia. Imaginatia se transforma in actiuni. Actiunile creeaza lumea, pe care o experimentam mai apoi. Visul meu si visul tau si visul lui si visul e devine visul nostru – visul colectiv al umanitatii. Imagineaza-ti o lume visata cu Inima…
Adaug, un pic…redundant: cu adevarul din Inima.

Ana Maria Stefanescu

www.drumulsprecentru.ro

Visele - punte catre Transpersonal

Visele: scurta incursiune in istorie si importanta lor in evolutia umanitatii

“În ceea ce mă priveşte, visele fac parte din natură, care nu are nicio intenţie să înşele, ci exprimă ceva pe măsura posibilităţilor sale.” – Carl Gustav Jung

Inca din zorii dezvoltarii umanitatii, omul s-a definit ca fiinta visatoare, in acceptiunea mai larga a termenului: visatorul care creeaza, visatorul care imagineaza, visatorul care initiaza, visatorul ca si creator de mitologii. Deloc intamplator, “visum” (lat.) are ca sinonime cuvintele “viziune” sau “imagine” si radacina comuna cu “a vedea”. Daca pornim de aici – si asta este locul potrivit de la care sa pornim, in masura in care ne amintim sa tratam cuvintele ca fiind ceea ce sut de fapt: indicatori ai experientei directe, ai miezului lucrurilor – avem acces la a intelege ce sunt visele, cel putin din perspectiva transpersonala – dar nu numai. A visa, a “vedea” este premergator actiunii, la nivel micro daca vorbim de individ si la nivel macro daca vorbim despre mitologii, deci despre o anumita organizare a psihicului “colectiv” al unei comunitati, culturi sau civilizatii.

Istoria abunda in evenimente cruciale profund influentate de vise interpretate ca semne. De altfel toate marile religii ale lumii au la baza o constructie de natura profetica, divinitatea dezvaluindu-si poruncile si invataturile prin intermediul viselor destinate celor putini alesi. Tot pe seama viselor mai sunt puse ideile geniale de afaceri sau marile creatii artistice, in general lucruri iesite de comun, revolutionare.

Mircea Eliade vorbeste foarte mult despre importanta visului, viziunilor si “vazutului” in ceea ce priveste relatia cu Sacrul in toate etapele de dezvoltare ale omenirii si in toate culturile, in lucrarea sa “Istoria credintelor si ideilor religioase” sau in “Mituri, vise si mistere” (“Si totusi, s-a putut dovedi ca exista o continuitate intre universurile onirice si mitologice, tot asa cum exista omologarea intre Figuri si Evenimente ale miturilor si personaje si evenimente ale viselor. S-a mai dovedit in acelasi timp cum categoriile spatiului si timpului sunt modificate, in vis, intr-un fel care aminteste intr-o anumita masura abolirea timpului si spatiului in mituri. Chiar mai mult: s-a remarcat ca visele si alte procese ale inconstientului sunt insotite de o “aura religioasa”; nu numai ca structurile lor pot fi comparate cu cele ale mitologiei, dar experienta traita de anumite continuturi ale inconstientului este in ochii psihologilor profunzimilor omologabila experientei sacrului.”)

Miturile, ca si visele, reflecta constiincios dezvoltarea psihica sau continuturile psihicului la un anumit moment dat. Ne intereseaza mitologia unei civilizatii in aceeasi masura in care ne intereseaza “mitologia personala” a unui individ si comportamentele derivate de aici, atitudinea cu care abordeaza viata in general si dinamicile subtile care-i coloreaza modul de relationare. O mitologie personala (sau colectiva !) poate fi una care “imputerniceste” sau una care saboteaza.

Intorcandu-ne la istorie, asa cum arata de exemplu Freud in cartea sa “Interpretarea viselor”, oamenii din epoca primitiva credeau ca visele lor sunt legate de fiintele supranaturale in care credeau si ca aduceau inspiratie atat de la fortele “binelui” cat si de la fortele “raului”. Mai apoi Aristotel a inceput sa filosofeze asupra viselor din perspectiva individualitatii umane, a psihologiei.

Transpersonal 

Psihologul elvetian Carl Gustav Jung a fost primul care a introdus termenul de transpersonal (utilizat prima data de catre el in 1916) ca modalitate de a denumi experiente care provin de dincolo de personal, de materialul biografic sau istoria personala ale individului. Printre fondatorii “oficiali” ai psihologiei transpersonale se numara Abraham Maslow, Viktor Frankl, Stanislav Grof, iar psihologia transpersonala ia in considerare intreg spectul experientelor umane, incluzand psihopatologia, existentialismul si nivelurile spirituale. Iarasi, deloc intamplator, noua paradigma si-a facut aparitia si in alte stiinte, in domenii conexe transpersonalului (Albert Einstein si teoria relativitatii, Max Planck  si teoria cunatica, Stanislav Grof si matricile perinatale, notiunea de “camp”). Insasi aceasta sincronicitate (termen introdus tot de Jung) este de natura transpersonala – sau mai bine zis tine de domeniul transpersonal. Am putea face o afirmatie curajoasa si am spune ca intr-un fel sau altul, “personalul” este intotdeauna imbibat de transpersonal: nu exista de fapt experienta izolata, disparata – totul este influentat de tot, partea de intreg, constientul de inconstient. Notiunea de sistemic este cea care caracterizeaza de fapt cel mai bine realitatea.

Odata cu Jung, visele incep sa reprezinte canalul de comunicare dintre constient si subconstient, iar simbolurile din vise pot vorbi despre dezvoltarea ulterioara a individului. Tot Jung vorbeste despre inconstientul colectiv la care putem avea acces in timpul viselor si despre sistemul structurii arhetipale a omului. Si cu asta, suntem complet in domeniul transpersonal.

De fapt, visele sunt de foarte multe ori “transpersonale”. In mod paradoxal, abordarea transpersonala (“moderna” !) a viselor ne deschide calea catre ceea ce culturile vechi stiau si foloseau in asa numitele “tehnologii ale sacrului”: visele pot fi foarte reale. Un vis se poate explica pe sine, fara interpretari suplimentare. Un vis poate vorbi despre starea corpului, sau despre starea de sanatate a unei persoane dragi, sau despre evenimente viitoare – unele de interes major, nu numai pentru cel care viseaza. Un vis poate arunca lumina asupra unei relatii, sau ne poate inlesni comunicarea cu cei care au murit. Asa cum bine stim, subiectul asta nu mai este demult unul “tabu” sau “ezoteric”, – Elisabeth Kubler-Ross, medic, psihiatru, thanatolog de reputatie internationala  a fost unul din pionierii in acest domeniu. Un vis ne poate conecta la informatii sau simboluri importante din alte culturi, la care nu ne stim conectati in mod constient sau cu care nu avem o legatura in viata diurna. Experientele visului ne pot indica modul in care energia noastra vitala este blocata sau modul in care aceasta se manifesta.

Abordarea transpersonala a viselor il incurajeaza pe visator sa lase deoparte interpretarea – cea care de prea multe ori ne duce catre experimentarea realitatii la mana a doua, pentru ca nu face decat sa opereze cu tipare mentale pre-existente – si sa se apropie de energia visului in sine. Este o forma prin care cel care vine in terapie, de exemplu, este incurajat sa raspunda in mod adecvat la ceea ce apare: visul-asa-cum-este-el se poate transforma in viata-asa-cum-este-ea. Se poate opera cu resursele sau obstacolele care apar in vis, se poate dialoga sau se poate experimenta “punctul de vedere” al oricarui element din vis, fie el insufletit sau neinsufletit. Abordarea transpersonala ofera visatorului, ca si terapeutului, o privire de ansamblu si indicii pretioase care au legatura cu starea de fapt – tocmai pentru ca o problema nu poate fi rezolvata – nici inteleasa  – (de) la acelasi nivel la care a aparut. Abordarea transpersonala in ceea ce priveste visele face trecerea de la visatul pasiv la visatul activ, transformand asta intr-un instrument extrem de puternic de constientizare si transformare – si are in acelasi timp legatura cu asumarea responsabilitatii, in sensul in care dezvoltarea abilitatii de a lucra cu visele aduce dupa sine dezvoltarea abilitatii de a “lucra” cu realitatea – si permite practic orice abordare, cata vreme este utila.

Terapia prin lucrul cu vise poate fi privita ca fiind o tehnica de terapie transpersonala prin excelenta. Monique Tiberghien ( psiholog si psihoterapeut la Cithe (Centrul International de Terapie) din Bruxelles. Presedinte fondator al EUROTAS (Asociatia Europeana de Psihologie Transpersonala), preda bioenergie, lucrul cu visele si psihologia transpersonala in diferite tari din Europa. Formeaza psihoterapeuti in psihoterapie transpersonala in Franta, la IRETT (Institutul de Cercetari si Studii in Terapie Transpersonala), Catherine Shainberg (PH.D., psiholog, autor si profesor, fondatoarea scolii de lucrul cu vise “School of Images”) sau Robert Moss (fost profesor de istorie antica la Australian National University, creatorul metodei de lucru cu visele numita “Active Dreaming”, autor a 9 carti despre lucrul cu visele) sunt cativa dintre cei mai cunoscuti terapeuti din lume care folosesc abordarea transpersonala in lucrul cu visele.

Asadar, despre ce vorbim atunci cand ne referim la abordarea transpersonala in lucrul cu vise?

Despre a aduce energie si ghidare din lumea visului si despre a considera visul, uneori, o realitate in sine, sau un loc in sine care poate fi “revizitat”, cu ajutorul unei meditatii ghidate in urma careia cel care exploreaza capata noi intelegeri si insight-uri – si mai ales, material cu care se poate lucre in cadrul terapiei. Despre visare lucida – sau vise lucide, metoda prin care invatam sa devenim constienti in timpul visului. Constienta in vis si constienta in realitatea diurna se influenteaza reciproc. Despre folosirea visarii active si transferul aceleiasi metode in situatii reale sau utilizarea aceleiasi metode pentru transformarea mitologiei “personale”. Despre a privi visele ca fiind mai degraba mesaje si instrumente practice care pot aduce enorm de multa creativitate, spontaneitate, flexibilitate si “gandire laterala” – unelte de folosit in prezent si viitor, si nu doar imagini care vorbesc despre trecut, probleme sau patologic. De fapt, abordarea transpersonala ii inlesneste celui care vine in terapie dezidentificarea de “problema” si adoptarea unei perspective proaspete asupra siesi si asupra lumii.

Abordarea transpersonala se desprinde de conceptia ca visatul este o activitate pasiva sau ca se limiteaza la visele din timpul noptii. Reconecteaza visatorul cu emotiile si il invata sa lase deoparte analiza uneori sterila. Ofera metode prin care trecutul poate fi privit intr-o lumina noua – si implicit, prezentul si viitorul. Si nu in ultimul rand, ne reconecteaza la traditiile vechi ale visatului: cultura aboriginala australiana (visarea este vazuta de catre aborigenii australieni din doua puncte de vedere: visare a realitatii prezentului si ca timp antic al creatiei lumii), traditia tibetana (yoga tibetana a visului), traditia Kabbalah sau traditia nativ-americana sunt printre cele mai cunoscute.

www.drumulsprecentru.ro

"Vinde inteligenta si cumpara mirare". Vise, Sincronicitati si Re-incantarea lumii.

”Coinicidenta este modalitatea prin care Dumnezeu intelege sa ramana anonim.”- Albert Einstein

Sincronicitate: ”coincidenta in timp a doua sau mai multe evenimente, fara legatura cauzala, care au acelasi inteles.” Termenul de a fost prima oara folosit de psihologul elvetian Carl Gustav Jung pentru a descrie anumite tipare de coincidente incarcate puternic de un anumit inteles / simbolism.

Pentru mine, visele si sincronicitatile au legatura cu re-incantarea lumii (in engleza suna mai bine – re-enchant: cuvantul are si o componenta de ”a face lumea sa redevina miraculoasa” sau cam asa ceva imi suna…si mai mult – observi ca ”chant” inseamna ”cantec”…hmmm, cate se pot re-incanta cu cantecul !! ); au legatura cu scufundarea plina de curaj intr-o dimensiune plina de mister, de posibilitati, de mirare, nesfarsita mirare, de limbaj subtil al universului – subtil, insa incarcat de semnificatii. Semnificatii fara explicatii, imi vine sa zic…un subiect de care ma apropii pas-pas, aproape ca imi tin respiratia, de parca ma astept sa gasesc zane si animale mitice – exact ca atunci cand, in copilarie, descopeream in biblioteca magica de vis-a-vis ( ! ) de scoala o carte noua de povesti…

O serie de vise, sincronicitati si apoi si mai multe vise m-au condus, pas cu pas, spre lumea… viselor si a sincronicitatilor  Spre a-mi onora visele si a ”face” ceva in legatura cu asta. De ce scriu despre asta ? Deoarece stiu acum ca prin intermediul viselor, inima imi vorbeste. Indraznesc sa spun – inimile ne vorbesc. Este ceva acolo, in inima inimii noastre, care ne cheama, ne asteapta, ne trimite o nesfarsita invitatie la re-amintire.

Visele si sincronicitatile impartasesc acelasi limbaj, spuneam. Adaug – visele, sincronicitatile si povestile impartasesc acelasi limbaj. Exact, senzatia ”aia” din copilarie, cand totul era nou si stralucitor si atemporal si viu, despre asta vorbesc toate. E ca si cum ai regasi o lume demult uitata, un fel de moment ”Aha” care are legatura cu vorba poetului Rumi ”Vinde inteligenta si cumpara mirare”…

Poate uneori visezi ceva si un element din vis apare in zilele urmatoare, in lumea inconjuratoare, intr-un anumit fel – poate vazut, poate auzit, poate simtit. Poate uneori ai o intrebare – rostita sau nu – si raspunsul apare ”ca prin farmec” (o alta expresie interesanta ! ) in realitatea de langa tine: in vis, intr-o conversatie intamplatoare, un mesaj scris, o reclama, o replica intr-un film…orice. Crezi ca este ”doar” o coincidenta ? Nu, este o Co-Incidenta – lucruri care ”se intampla” impreuna.

Desigur, teorii sunt multe. Carl Gustav Jung, fizica cuantica, teoria fractalilor, Albert Einstein – sunt sute (poate mii) de carti si lucrari si studii pe tema cu pricina. Insa nu asta ma intereseaza aici, informatia intelectuala – ci Simtirea. Trairea. Ma intereseaza cum traiesti tu asta, cum traiesc eu asta. Da, pentru ca sincronicitatile si visele sunt despre a trai, despre a ne lasa purtati de tesatura subtila a Universului – sau a Multiversului – despre a naviga cu incredere, despre a alege sa raspundem: Da ! Universul este un loc prietenos !

Sincronicitatile si visele hranesc imaginatia. Imaginatia se transforma in actiuni. Actiunile creeaza lumea, pe care o experimentam mai apoi. Visul meu si visul tau si visul lui si visul ei devin visul nostru – visul colectiv al umanitatii. Povestile, miturile transmise din generatie in generatie, toate hranesc visele. Si viceversa. Nu exista una fara alta, nu exista separare aici. De fapt, nu exista separare nicaieri – iar acordarea la acest limbaj al viselor si sincronicitatilor si povestilor tine de acordarea la o anumita frecventa. ”Daca doresti sa descoperi secretele Universului, gandeste din perspectiva energiei, a frecventelor si a vibratiilor” spunea demult Tesla. Sincronicitatile, ca si visele, ne ajuta sa accesam o frecventa, o stare de inalta creativitate – sau ”stare de flow” cum i se mai spune.

Si am ajuns asadar la starea de flow. De curgere, care-va-sa-zica. De lasare in voie, ca si cum ai face surf. Imersie in realitatea sincronicitatilor si a viselor, un soi de complicitate si dialog activ – deoarece campul care sustine acest dialog este ca o fiinta vie. Cu cat oferi mai multa atentie in aceasta directie, cu atat mai mult vei experimenta acest fel de traire, de sens, de imprietenire cu Universul. Vei contribui in mod direct la re-incantarea lumii.

Asadar…Sincronicitati, Vise, Povesti si Re-incantarea lumii. Dincolo de explicatii, simte ce trezesc in tine aceste cuvinte.
Hai, lasa-te sa cre(e)zi…

www.drumulsprecentru.ro

Urmeaza-ti Visele...sau cand Universul insista

17 iunie 2014. Fragment scurt de vis: gasesc de cumparat – si cumpar – o carte publicata in 1990, despre fiinte mitologice romanesti. Toate feminine. Erau foarte multe, insa tot ce-a ramas in memorie la trezire erau Sanziene, Vantoase, Fata Padurii.

Postez pe grupul de visatori pe care l-am creat pe facebook acum cativa ani: Romanian Dreaming Circle. Acum imi dau seama ca am uitat titlul – il pun acum, e simplu: Vis cu Sanziene. Primesc, ca de obicei, o gramada de insight-uri; de data asta, firesc, toate legate de Sanziene, plante de leac, feminitate și semnificatia sarbatorii in sine cu tot cu povestea ei – care tot timpul a fost, cumva, cu parfum de mister si magic. Primesc si mesaje de la visatoare cum ca tare nimerite ar fi niste poze in ii (de la Andreea) sau un fel de celebrare a Sanzienelor (de la Mariana). Da…asa e…insa simt cumva ca sunt obosita; parca as face ceva in sensul asta, si parca n-as face…sunt un pic obosita de ”a face”.

Mi-aduc insa aminte ca prin liceu am descoperit o carte de Vulcanescu in ceea ce priveste subiectul si il sun pe omul cu pricina – este un prieten de-al fratelui meu si DA, inca are cartea. Grozav, ma gandesc, hai ca tot am ”facut” ceva pentru a onora visul.
Descopar apoi ca la Muzeul Satului e ceva gen ”targ de Sanziene”…hai sa ma duc. Ma duc (ieri, duminica) si aflu ca se va tine chiar un soi de ceremonie de Sanziene. Fete cu coronite din flori de sanziene misuna pe-acolo – ”vreau si io o coronita ! Se poate ?” Nu prea se poate, ca si le-au pregatit pentru ceremonie, insa ma aleg totusi cu un fir si, victorioasa, ma intalnesc cu Mariana (visatoarea care voia celebrarea Sanzienelor). Ne bucuram, ne amuzam si ne asezam sa vedem ceremonia.

Parca suna telefonul ? A, mesaj. Mesaj de la Cristina: a sunat-o Andreea (visatoarea care voia poze in ii) sa mergem sa facem poze… de Sanziene. In ii, desigur. Unde ? Nu stiu, pe camp sub cer albastru…

Sufletul meu zambeste – care-va-sa-zica, Universul insista.

Si mergem. Suntem noua fete cucuiete, toate imbracate in ii. Gasim iaz si cer albastru si grau auriu si albastrele si soare si apus si sunet si vant si pamant si in departare, padure. Suntem ireal de frumoase – of, asta e cu lauda de sine  – dar chiar asa este, alta expresie mai potrivita nu gasesc… Intr-adevar, seara magica de miez de vara cu miros de grau copt si cer adanc pana-n suflet.

Ce urmeaza ? Nu stiu, si asta e bine. Stiu doar ca aceasta intamplare este un exemplu grozav de insiruire de sincronicitati si ca sentimentul pe care-l am este unul foarte bun. Stiu ca afara e vara si viata a explodat si ca in loc sa stau sa ma gandesc ce inseamna visul mai bine traiesc visul si invitatia lui.

Ce vreau sa spun ?

Expresia ”urmeaza-ti visele” are o aplicație practică, în primul și în primul rand. Asta este unul din marile secrete ale lumii viselor, ale lucrului cu vise, si una din marile invitatii în același timp; sa trecem dincolo de metafora, dincolo de simbol si interpretarea lui, sa intelegem ca nu e vorba (numai) despre asta ! Scriam la un moment dat intr-un post despre faptul ca se pot face interpretari ”psihologico-savante” la nesfarsit si ca uneori asta poate fi foarte seducator…in special pentru cel care face interpretarile savante  insa acest soi de analiza este de cele mai multe ori lipsit de substanta reala sau de vreun efect terapeutic in sine. Efectul terapeutic adevarat este cel simtit, trait; si asta se poate face doar prin conectarea – reala ! – la energia visului in sine, la trairea visului, la incorporarea acestei energii, in orice fel iti este accesibil, disponibil, la un anumit moment dat: scrie-l, picteaza-l, pune-l in versuri, danseaza-l, impartaseste-l, pune-l in act, pur si simplu – si vezi apoi care este AHA-ul, care este valoarea psihologica, care este mesajul, care este sensul, care este darul. Care sunt arhetipurile care vin sa te inspire, prin intermediul visului…

”Harta este înăuntrul visului”, cum spune Robert Moss – pentru ca ”visele sunt în primul rând călătorii, și cel mai bun mod de a primi darul unui vis este să reintri în teritoriul pe care îl dezvăluie. Asta e ceva foarte diferit de metodele de interpretare a visului care despică și fragmentează visele în fragmente simbolice și încearcă apoi să le explice unul câte unul.” (Robert Moss – ”Istoria Secreta a Visarii”).

Visul de fata este, desigur, si o invitatie la re-descoperirea sacrului din feminin – asa cum orice vis, dupa parerea mea, este o invitatie la re-descoperirea sacralitatii din viata: re-descoperirea Vietii din Viata.

Asadar…urmeaza-ti Visele. Incepe prin a le chema, usurel cu blandete – dar si cu incredere – apoi prin a le asculta, a le onora. Ia-ti visele si du-le afara, pe iarba, la soare si vezi ce-au sa-ti spuna.

www.drumulsprecentru.ro

(foto: Andreea Aron)

Prin Portile Viselor, cu Robert Moss. Doar un pic despre cum a fost...

Asadar, in octombrie 2014 a fost a treia intalnire cu Robert Moss. Ca de fiecare data, prilej de pasit intr-o lume mai profunda si mai vie – in ”lumea din spatele lumii”, cum frumos spune chiar el. Ma uit in urma, la siragul de experiente ce se-nsira  (2012: The Return of the Seer & Dream Archaeology; 2013: Dancing with the Bear – Reclaiming the Arts of Dream Healing; 2014: Dreamgates: Exploring the Worlds of Soul, Imagination and Life Beyond Death) si care capata un sens, in ceea ce priveste registrul de experiente disponibile, care se expandeaza de la an la an. Cu cat comunitatea de visatori se dezvolta mai mult, cu atat calatoriile si visele si transformarile sunt mai intense, mai ”la indemana”, mai integrate in sensul trecerii dincolo de metafora – si din aceasta perspectiva vorbesc despre expandare.

Nu inceteaza sa ma fascineze felul in care aceasta abordare, numita Visare Activa – Active Dreaming (care NU este nici jungiana, nici freudiana, nici…nu stiu, inlocuieste tu cu orice alta scoala de psihologie transformata in dogma…desi cel putin in ceea ce-l priveste pe marele Jung, este exact ce nu si-a dorit, apropos de dogme    ) conecteaza visatorul atat de rapid la a simti si la a intelege efectiv, nu doar la nivel mental, ce se petrece cu el si cu visele lui, capatand astfel incredere in lumea viselor – si asta este esential.

Nu inceteaza sa ma fascineze felul in care Visarea Activa re-conecteaza pe oricine la magia vietii si la ceea ce este posibil, mai ales daca visul este urmat de actiune potrivita. Felul in care ofera libertate si inspiratie; felul in care este prilej de aducere aminte a faptului ca nu suntem singuri si ca in spatiul visului gasim aliati de nadejde – ca si in viata diurna. Felul in care ne reconecteaza la traditiile spirituale autentice ale planetei si ne aduce aminte ca Mama Pamant este vie si respira, ca cei care au ales alt plan de existenta sunt de fapt foarte vii – in alt plan de existenta – ca in vise calatorim, ca in vise corpul ne vorbeste, ca in vise putem afla si alege despre posibile viitoruri alternative, ca in vise gasim solutii practice la probleme cotidiene, ca in vise gasim creativitate. Felul in care ne aduce aminte sa fim autentici – pentru ca inspiratia, creativitatea, vindecarea sunt disponibile in primul si in primul rand in propriile vise, in propriile imagini, in propriile cuvinte.

Nu inceteaza sa ma fascineze felul in care Teatrul de Vise  – Dream Theatre (care, asa cum tine sa sublinieze chiar Robert Moss, NU are nici o legatura cu constelatiile de familie) are o putere uimitoare de transformare, in sensul depasirii fricii, in sensul asumarii responsabilitatii pentru propria viata, in sensul alegerii constiente – si anul acesta, ca si anii trecuti, am putut vedea cum in decurs de minute vechi frici si chiar traume faceau loc imputernicirii si bucuriei; cum un Teatru de Vise pus in scena dis de dimineata, in urma unui vis de noapte (visul uneia dintre visatoarele prezente, Angeliki, din noaptea precedenta) facea ca spatiul in care avea loc workshop-ul sa se tranforme in padure vie, cu copaci vii, cu fiinte ale imaginatiei la fel de reale ca realitatea insasi, cu daruri vii si cu ceva Nou-Noutz ce se nastea chiar sub ochii nostri – o Fiinta Arhetipala coborata direct din Lumea Viselor.

Visarea Activa ne aduce aminte de copilul care-am fost odata – pe care poate nici nu ne-am dat seama cum l-am pierdut pe undeva, candva, din varii motive. Ne-aduce aminte de prospetimea ce era peste tot in lume, de timpul-cel-fara-de-timp, de ”frumusetea este in ochii celui ce priveste” (citat aproximativ, nu mai stiu acum cui apartine…) si ne ofera sansa de-a aduce inapoi, acasa, acel copil / acea copila. Poate printr-un vis cu ingeri & bubbles, ca al Nicoletei, sau printr-o viziune a unui Copil Radiant, pe care Simona ne-a facut-o tuturor cadou – si prin intermediul careia am putut calatori departe, prin ferestre luminoase si mari.

Si nu in ultimul rand, Visarea Activa ne aduce aminte, iar si iar, ca Moartea poate fi si ea un aliat de nadejde, in loc sa fie o spaima constanta. Ca prezenta Mortii in camera – nu, nici asta nu este o metafora – ne aduce aminte de promisiuni de onorat si contracte sacre cu care am venit in aceasta viata, pe aceasta planeta, cu daruri cu tot: promisiuni facute Sufletului nostru, zic, daruri ce asteapta a fi integrate si onorate, daca vrem sa fim cu adevarat vii in aceasta viata. De fapt, Moartea ne aduce aminte de mult mai multe lucruri…insa asta este una din calatoriile pe care le-am facut la workshop-ul de anul asta si despre care chiar nu vreau sa spun mai multe, din simplul motiv ca sper sa ai ocazia sa o faci si tu odata, si sa-i simti puterea transformatoare.

Inchei, nu inainte de a-ti aduce aminte ca orice Creator este in primul rand Visator. Ca sa visezi inseamna sa creezi, si viceversa. Ca Visele ne aduc inapoi, mereu si mereu, pe calea Inimii; si ca este vorba nici mai mult nici mai putin despre ”a visa lumea intru fiintare” – o expresie care imi place atat de mult ca de ani de zile nu ma pot desparti de ea…(si care ii apartine lui Alberto Villoldo: din cartea ”Vise Curajoase. Cum viseaza samanii lumea intru fiintare”).

 Te imbratisez cu drag si iti doresc vise clare si actiuni autentice.

Ana Maria

www.drumulsprecentru.ro

Intoarcerea Divinului Feminin. Cate ceva despre arhetipul Maria.

“Imaginile (Zeitei) care exista de atat de mult timp n-au disparut. Ele sunt inca aici cu noi”.- Marija Gimbutas (istoric al religiilor, lingvist, etnolog si lector in cadrul departamentului de Antropologie de la universitatea Harvard)

Pe 11 decembrie, seara de vise are o tematica speciala. Speciala si delicata in acelasi timp – pentru ca despre Maria, cu tot ceea ce reprezinta, este greu de vorbit. Asa ca o sa ma refer la asta intr-un context mai larg: cel al arhetipurilor.

Ce este un arhetip ? In context psihologic, vorbim despre o “structura profunda a psihicului, innascuta, care genereaza imagini simbolice si guverneaza organizarea experientei umane”. In limba greaca, “archetypos” inseamna “primul de felul sau”. Arhetipurile se refera la un fel de prototip sau “matrita” al unei intregi serii de obiecte, persoane sau concepte. Carl Gustav Jung a vorbit adesea despre arhetipurile care apar in inconstientul colectiv: ”Noţiunea de arhetip derivă din observaţia repetată adeseori că miturile şi poveştile literaturii universale conţin teme bine definite care reapar pretutindeni şi întotdeauna.” 

Daca vorbim despre Maria in particular, si cercetam un pic acest subiect, aflam ca foarte multi oameni au povestit si povestesc in continuare despre vise in care traiesc aceasta experienta, a “intalnirii” cu Maria (si de fapt, sunt si mai multi aceia care nu povestesc, din teama de ridicol – la fel cum nu povestesc, poate, despre vise precognitive sau vise in care au intalnit pe cineva drag care-a murit) si care au calitatile specifice viselor “mari”: emotii puternice, un sentiment de “mai mult decat real” si culori intense; o experienta extrem de puternica pana intr-acolo incat detaliile visului sunt tinute minte integral foarte multi ani dupa – si chiar toata viata, devenind experiente-resursa foarte importante.

In acelasi timp, simbolurile acestui arhetip sunt multe: cateodata propria mama sau o femeie divina; Mama Pamant sau o stea (Maria este de asemenea asociata cu calitatile atribuite stelelor – in principal folosirea stelelor pentru navigatie. Stelele te (con)duc la destinatie si iti permit sa stii intotdeauna in ce directie te indrepti) sau o pestera albastra sau marea – oricare ar fi imaginea, aceasta vine “la pachet” cu un sentiment profund spiritual, inconfundabil.

Simbolurile si arhetipul Zeitei sau Marii Mame sunt incredibil de vechi si contin in ele constientizarea fortelor naturii active in noi. Spuneam ceva in prezentarea serii “Visand cu Maria” despre schimbarea de constiinta care este direct legata de energia feminina care vine intru echilibrare: pentru ca un aspect foarte important al acestui arhetip este legat in primul rand de vindecare. De continere. De blandete si de fermitate in acelasi timp. Renasterea femininului ne inconjoara in multe forme – o renastere care are o semnificatie spirituala profunda. Tot in acest context, vorbim despre aducerea noului printr-un act creativ – pentru ca Ea reprezinta si conditia in care putem trece dincolo de pre-conceptiile si pre-judecatile noastre. Poate reprezenta si sentimentele poate nedefinite pe deplin despre cum suntem cu totii conectati la misterul si procesul vietii.

Elinor Gadon (autoarea cartii “The One and Future Goddess) sintetizeaza sugestiv toate aceste idei: “…exista o constientizare din ce in ce mai profunda a faptului ca suntem condamnati ca si specie si planeta daca nu facem o schimbare radicala de constiinta. Re-aparitia Zeitei devine simbolul si metafora pentru aceasta transformare a culturii.”

Sau cum spune Joseph Campbell, “divinul feminin simbolizeaza energiile arhetipale ale transformarii, initierii si inspiratiei”. Si tot de la Joseph Campbell citire: “Iata care este un rol principal mitologic al principiului feminin: Ea ne da nastere fizic, dar Ea este si mama celei de-a doua nasteri a noastra – nasterea noastra ca entitati spirituale (…) La un anumit moment dat se trezeste in noi natura noastra spirituala, care este natura umana mai inalta (…) In aceasta sfera a dimensiunii misterului femeia este cea-care-trezeste, cea care da nastere in acest sens.”

Mai simplu spus, Maria este (si) un nivel de constiinta. Puterea ei imensa este Puterea Iubirii.

www.drumulsprecentru.ro