Asadar, in octombrie 2014 a fost a treia intalnire cu Robert Moss. Ca de fiecare data, prilej de pasit intr-o lume mai profunda si mai vie – in ”lumea din spatele lumii”, cum frumos spune chiar el. Ma uit in urma, la siragul de experiente ce se-nsira (2012: The Return of the Seer & Dream Archaeology; 2013: Dancing with the Bear – Reclaiming the Arts of Dream Healing; 2014: Dreamgates: Exploring the Worlds of Soul, Imagination and Life Beyond Death) si care capata un sens, in ceea ce priveste registrul de experiente disponibile, care se expandeaza de la an la an. Cu cat comunitatea de visatori se dezvolta mai mult, cu atat calatoriile si visele si transformarile sunt mai intense, mai ”la indemana”, mai integrate in sensul trecerii dincolo de metafora – si din aceasta perspectiva vorbesc despre expandare.
Nu inceteaza sa ma fascineze felul in care aceasta abordare, numita Visare Activa – Active Dreaming (care NU este nici jungiana, nici freudiana, nici…nu stiu, inlocuieste tu cu orice alta scoala de psihologie transformata in dogma…desi cel putin in ceea ce-l priveste pe marele Jung, este exact ce nu si-a dorit, apropos de dogme 
) conecteaza visatorul atat de rapid la a simti si la a intelege efectiv, nu doar la nivel mental, ce se petrece cu el si cu visele lui, capatand astfel incredere in lumea viselor – si asta este esential.
) conecteaza visatorul atat de rapid la a simti si la a intelege efectiv, nu doar la nivel mental, ce se petrece cu el si cu visele lui, capatand astfel incredere in lumea viselor – si asta este esential.
Nu inceteaza sa ma fascineze felul in care Visarea Activa re-conecteaza pe oricine la magia vietii si la ceea ce este posibil, mai ales daca visul este urmat de actiune potrivita. Felul in care ofera libertate si inspiratie; felul in care este prilej de aducere aminte a faptului ca nu suntem singuri si ca in spatiul visului gasim aliati de nadejde – ca si in viata diurna. Felul in care ne reconecteaza la traditiile spirituale autentice ale planetei si ne aduce aminte ca Mama Pamant este vie si respira, ca cei care au ales alt plan de existenta sunt de fapt foarte vii – in alt plan de existenta – ca in vise calatorim, ca in vise corpul ne vorbeste, ca in vise putem afla si alege despre posibile viitoruri alternative, ca in vise gasim solutii practice la probleme cotidiene, ca in vise gasim creativitate. Felul in care ne aduce aminte sa fim autentici – pentru ca inspiratia, creativitatea, vindecarea sunt disponibile in primul si in primul rand in propriile vise, in propriile imagini, in propriile cuvinte.
Nu inceteaza sa ma fascineze felul in care Teatrul de Vise – Dream Theatre (care, asa cum tine sa sublinieze chiar Robert Moss, NU are nici o legatura cu constelatiile de familie) are o putere uimitoare de transformare, in sensul depasirii fricii, in sensul asumarii responsabilitatii pentru propria viata, in sensul alegerii constiente – si anul acesta, ca si anii trecuti, am putut vedea cum in decurs de minute vechi frici si chiar traume faceau loc imputernicirii si bucuriei; cum un Teatru de Vise pus in scena dis de dimineata, in urma unui vis de noapte (visul uneia dintre visatoarele prezente, Angeliki, din noaptea precedenta) facea ca spatiul in care avea loc workshop-ul sa se tranforme in padure vie, cu copaci vii, cu fiinte ale imaginatiei la fel de reale ca realitatea insasi, cu daruri vii si cu ceva Nou-Noutz ce se nastea chiar sub ochii nostri – o Fiinta Arhetipala coborata direct din Lumea Viselor.
Visarea Activa ne aduce aminte de copilul care-am fost odata – pe care poate nici nu ne-am dat seama cum l-am pierdut pe undeva, candva, din varii motive. Ne-aduce aminte de prospetimea ce era peste tot in lume, de timpul-cel-fara-de-timp, de ”frumusetea este in ochii celui ce priveste” (citat aproximativ, nu mai stiu acum cui apartine…) si ne ofera sansa de-a aduce inapoi, acasa, acel copil / acea copila. Poate printr-un vis cu ingeri & bubbles, ca al Nicoletei, sau printr-o viziune a unui Copil Radiant, pe care Simona ne-a facut-o tuturor cadou – si prin intermediul careia am putut calatori departe, prin ferestre luminoase si mari.
Si nu in ultimul rand, Visarea Activa ne aduce aminte, iar si iar, ca Moartea poate fi si ea un aliat de nadejde, in loc sa fie o spaima constanta. Ca prezenta Mortii in camera – nu, nici asta nu este o metafora – ne aduce aminte de promisiuni de onorat si contracte sacre cu care am venit in aceasta viata, pe aceasta planeta, cu daruri cu tot: promisiuni facute Sufletului nostru, zic, daruri ce asteapta a fi integrate si onorate, daca vrem sa fim cu adevarat vii in aceasta viata. De fapt, Moartea ne aduce aminte de mult mai multe lucruri…insa asta este una din calatoriile pe care le-am facut la workshop-ul de anul asta si despre care chiar nu vreau sa spun mai multe, din simplul motiv ca sper sa ai ocazia sa o faci si tu odata, si sa-i simti puterea transformatoare.
– ne aduce aminte de promisiuni de onorat si contracte sacre cu care am venit in aceasta viata, pe aceasta planeta, cu daruri cu tot: promisiuni facute Sufletului nostru, zic, daruri ce asteapta a fi integrate si onorate, daca vrem sa fim cu adevarat vii in aceasta viata. De fapt, Moartea ne aduce aminte de mult mai multe lucruri…insa asta este una din calatoriile pe care le-am facut la workshop-ul de anul asta si despre care chiar nu vreau sa spun mai multe, din simplul motiv ca sper sa ai ocazia sa o faci si tu odata, si sa-i simti puterea transformatoare.
Inchei, nu inainte de a-ti aduce aminte ca orice Creator este in primul rand Visator. Ca sa visezi inseamna sa creezi, si viceversa. Ca Visele ne aduc inapoi, mereu si mereu, pe calea Inimii; si ca este vorba nici mai mult nici mai putin despre ”a visa lumea intru fiintare” – o expresie care imi place atat de mult ca de ani de zile nu ma pot desparti de ea…(si care ii apartine lui Alberto Villoldo: din cartea ”Vise Curajoase. Cum viseaza samanii lumea intru fiintare”).
Te imbratisez cu drag si iti doresc vise clare si actiuni autentice.
Ana Maria
www.drumulsprecentru.ro
Ana Maria
www.drumulsprecentru.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu