“În ceea ce mă priveşte, visele fac parte din natură, care nu are nicio intenţie să înşele, ci exprimă ceva pe măsura posibilităţilor sale.” – Carl Gustav Jung
Inca din zorii dezvoltarii umanitatii, omul s-a definit ca fiinta visatoare, in acceptiunea mai larga a termenului: visatorul care creeaza, visatorul care imagineaza, visatorul care initiaza, visatorul ca si creator de mitologii. Deloc intamplator, “visum” (lat.) are ca sinonime cuvintele “viziune” sau “imagine” si radacina comuna cu “a vedea”. Daca pornim de aici – si asta este locul potrivit de la care sa pornim, in masura in care ne amintim sa tratam cuvintele ca fiind ceea ce sut de fapt: indicatori ai experientei directe, ai miezului lucrurilor – avem acces la a intelege ce sunt visele, cel putin din perspectiva transpersonala – dar nu numai. A visa, a “vedea” este premergator actiunii, la nivel micro daca vorbim de individ si la nivel macro daca vorbim despre mitologii, deci despre o anumita organizare a psihicului “colectiv” al unei comunitati, culturi sau civilizatii.
Istoria abunda in evenimente cruciale profund influentate de vise interpretate ca semne. De altfel toate marile religii ale lumii au la baza o constructie de natura profetica, divinitatea dezvaluindu-si poruncile si invataturile prin intermediul viselor destinate celor putini alesi. Tot pe seama viselor mai sunt puse ideile geniale de afaceri sau marile creatii artistice, in general lucruri iesite de comun, revolutionare.
Mircea Eliade vorbeste foarte mult despre importanta visului, viziunilor si “vazutului” in ceea ce priveste relatia cu Sacrul in toate etapele de dezvoltare ale omenirii si in toate culturile, in lucrarea sa “Istoria credintelor si ideilor religioase” sau in “Mituri, vise si mistere” (“Si totusi, s-a putut dovedi ca exista o continuitate intre universurile onirice si mitologice, tot asa cum exista omologarea intre Figuri si Evenimente ale miturilor si personaje si evenimente ale viselor. S-a mai dovedit in acelasi timp cum categoriile spatiului si timpului sunt modificate, in vis, intr-un fel care aminteste intr-o anumita masura abolirea timpului si spatiului in mituri. Chiar mai mult: s-a remarcat ca visele si alte procese ale inconstientului sunt insotite de o “aura religioasa”; nu numai ca structurile lor pot fi comparate cu cele ale mitologiei, dar experienta traita de anumite continuturi ale inconstientului este in ochii psihologilor profunzimilor omologabila experientei sacrului.”)
Miturile, ca si visele, reflecta constiincios dezvoltarea psihica sau continuturile psihicului la un anumit moment dat. Ne intereseaza mitologia unei civilizatii in aceeasi masura in care ne intereseaza “mitologia personala” a unui individ si comportamentele derivate de aici, atitudinea cu care abordeaza viata in general si dinamicile subtile care-i coloreaza modul de relationare. O mitologie personala (sau colectiva !) poate fi una care “imputerniceste” sau una care saboteaza.
Intorcandu-ne la istorie, asa cum arata de exemplu Freud in cartea sa “Interpretarea viselor”, oamenii din epoca primitiva credeau ca visele lor sunt legate de fiintele supranaturale in care credeau si ca aduceau inspiratie atat de la fortele “binelui” cat si de la fortele “raului”. Mai apoi Aristotel a inceput sa filosofeze asupra viselor din perspectiva individualitatii umane, a psihologiei.
Transpersonal
Psihologul elvetian Carl Gustav Jung a fost primul care a introdus termenul de transpersonal (utilizat prima data de catre el in 1916) ca modalitate de a denumi experiente care provin de dincolo de personal, de materialul biografic sau istoria personala ale individului. Printre fondatorii “oficiali” ai psihologiei transpersonale se numara Abraham Maslow, Viktor Frankl, Stanislav Grof, iar psihologia transpersonala ia in considerare intreg spectul experientelor umane, incluzand psihopatologia, existentialismul si nivelurile spirituale. Iarasi, deloc intamplator, noua paradigma si-a facut aparitia si in alte stiinte, in domenii conexe transpersonalului (Albert Einstein si teoria relativitatii, Max Planck si teoria cunatica, Stanislav Grof si matricile perinatale, notiunea de “camp”). Insasi aceasta sincronicitate (termen introdus tot de Jung) este de natura transpersonala – sau mai bine zis tine de domeniul transpersonal. Am putea face o afirmatie curajoasa si am spune ca intr-un fel sau altul, “personalul” este intotdeauna imbibat de transpersonal: nu exista de fapt experienta izolata, disparata – totul este influentat de tot, partea de intreg, constientul de inconstient. Notiunea de sistemic este cea care caracterizeaza de fapt cel mai bine realitatea.
Odata cu Jung, visele incep sa reprezinte canalul de comunicare dintre constient si subconstient, iar simbolurile din vise pot vorbi despre dezvoltarea ulterioara a individului. Tot Jung vorbeste despre inconstientul colectiv la care putem avea acces in timpul viselor si despre sistemul structurii arhetipale a omului. Si cu asta, suntem complet in domeniul transpersonal.
De fapt, visele sunt de foarte multe ori “transpersonale”. In mod paradoxal, abordarea transpersonala (“moderna” !) a viselor ne deschide calea catre ceea ce culturile vechi stiau si foloseau in asa numitele “tehnologii ale sacrului”: visele pot fi foarte reale. Un vis se poate explica pe sine, fara interpretari suplimentare. Un vis poate vorbi despre starea corpului, sau despre starea de sanatate a unei persoane dragi, sau despre evenimente viitoare – unele de interes major, nu numai pentru cel care viseaza. Un vis poate arunca lumina asupra unei relatii, sau ne poate inlesni comunicarea cu cei care au murit. Asa cum bine stim, subiectul asta nu mai este demult unul “tabu” sau “ezoteric”, – Elisabeth Kubler-Ross, medic, psihiatru, thanatolog de reputatie internationala a fost unul din pionierii in acest domeniu. Un vis ne poate conecta la informatii sau simboluri importante din alte culturi, la care nu ne stim conectati in mod constient sau cu care nu avem o legatura in viata diurna. Experientele visului ne pot indica modul in care energia noastra vitala este blocata sau modul in care aceasta se manifesta.
Abordarea transpersonala a viselor il incurajeaza pe visator sa lase deoparte interpretarea – cea care de prea multe ori ne duce catre experimentarea realitatii la mana a doua, pentru ca nu face decat sa opereze cu tipare mentale pre-existente – si sa se apropie de energia visului in sine. Este o forma prin care cel care vine in terapie, de exemplu, este incurajat sa raspunda in mod adecvat la ceea ce apare: visul-asa-cum-este-el se poate transforma in viata-asa-cum-este-ea. Se poate opera cu resursele sau obstacolele care apar in vis, se poate dialoga sau se poate experimenta “punctul de vedere” al oricarui element din vis, fie el insufletit sau neinsufletit. Abordarea transpersonala ofera visatorului, ca si terapeutului, o privire de ansamblu si indicii pretioase care au legatura cu starea de fapt – tocmai pentru ca o problema nu poate fi rezolvata – nici inteleasa – (de) la acelasi nivel la care a aparut. Abordarea transpersonala in ceea ce priveste visele face trecerea de la visatul pasiv la visatul activ, transformand asta intr-un instrument extrem de puternic de constientizare si transformare – si are in acelasi timp legatura cu asumarea responsabilitatii, in sensul in care dezvoltarea abilitatii de a lucra cu visele aduce dupa sine dezvoltarea abilitatii de a “lucra” cu realitatea – si permite practic orice abordare, cata vreme este utila.
Terapia prin lucrul cu vise poate fi privita ca fiind o tehnica de terapie transpersonala prin excelenta. Monique Tiberghien ( psiholog si psihoterapeut la Cithe (Centrul International de Terapie) din Bruxelles. Presedinte fondator al EUROTAS (Asociatia Europeana de Psihologie Transpersonala), preda bioenergie, lucrul cu visele si psihologia transpersonala in diferite tari din Europa. Formeaza psihoterapeuti in psihoterapie transpersonala in Franta, la IRETT (Institutul de Cercetari si Studii in Terapie Transpersonala), Catherine Shainberg (PH.D., psiholog, autor si profesor, fondatoarea scolii de lucrul cu vise “School of Images”) sau Robert Moss (fost profesor de istorie antica la Australian National University, creatorul metodei de lucru cu visele numita “Active Dreaming”, autor a 9 carti despre lucrul cu visele) sunt cativa dintre cei mai cunoscuti terapeuti din lume care folosesc abordarea transpersonala in lucrul cu visele.
Asadar, despre ce vorbim atunci cand ne referim la abordarea transpersonala in lucrul cu vise?
Despre a aduce energie si ghidare din lumea visului si despre a considera visul, uneori, o realitate in sine, sau un loc in sine care poate fi “revizitat”, cu ajutorul unei meditatii ghidate in urma careia cel care exploreaza capata noi intelegeri si insight-uri – si mai ales, material cu care se poate lucre in cadrul terapiei. Despre visare lucida – sau vise lucide, metoda prin care invatam sa devenim constienti in timpul visului. Constienta in vis si constienta in realitatea diurna se influenteaza reciproc. Despre folosirea visarii active si transferul aceleiasi metode in situatii reale sau utilizarea aceleiasi metode pentru transformarea mitologiei “personale”. Despre a privi visele ca fiind mai degraba mesaje si instrumente practice care pot aduce enorm de multa creativitate, spontaneitate, flexibilitate si “gandire laterala” – unelte de folosit in prezent si viitor, si nu doar imagini care vorbesc despre trecut, probleme sau patologic. De fapt, abordarea transpersonala ii inlesneste celui care vine in terapie dezidentificarea de “problema” si adoptarea unei perspective proaspete asupra siesi si asupra lumii.
Abordarea transpersonala se desprinde de conceptia ca visatul este o activitate pasiva sau ca se limiteaza la visele din timpul noptii. Reconecteaza visatorul cu emotiile si il invata sa lase deoparte analiza uneori sterila. Ofera metode prin care trecutul poate fi privit intr-o lumina noua – si implicit, prezentul si viitorul. Si nu in ultimul rand, ne reconecteaza la traditiile vechi ale visatului: cultura aboriginala australiana (visarea este vazuta de catre aborigenii australieni din doua puncte de vedere: visare a realitatii prezentului si ca timp antic al creatiei lumii), traditia tibetana (yoga tibetana a visului), traditia Kabbalah sau traditia nativ-americana sunt printre cele mai cunoscute.
www.drumulsprecentru.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu