Pas cu pas, om cu om, vis cu vis. Visand cu marea - Imaginal Healing Training, 2015

…Fiecare loc in care visam, an de an, alaturi de Robert Moss poarta o incarcatura energetica anume – si creeaza, in felul asta, un spatiu anume in suflet, de o culoare aparte, cu un sentiment aparte. Anul asta, training-ul avansat de lucru cu vise, imagini si imaginatie a avut culoarea albastra – adanc – sura a marii. Cumva, vantul, marea, norii si soarele au adus pe aripile lor vise de-acolo si de “dincolo”, imagini si viziuni din multe traditii si din multe felii de timp – si poate, mai mult decat oricand, workshop-ul de anul asta (al 4-lea tinut de Robert Moss in Romania) a fost despre imputernicire si asumare, despre viziune si misiune, despre incredere si exprimare, despre onorarea unicitatii si creativitatii, despre impartasire si respect.

Cei 22 de visatori (din Romania, Lituania, Bulgaria, Belgia, USA, Australia) au plonjat adanc, din prima dimineata, in campul viselor – si imagini si vise puternice, profunde, deschizatoare de inima si aducatoare de vindecare au venit catre noi, in mod firesc, ca si cum pluteau de mult pe langa noi, ca si cum de-abia asteptau momentul in care sa le putem spune, fiecareia si fiecaruia in parte: “Te vad”. Campii verzi, soare si pescarusi, bufnite si vulturi, Asklepios si templul de visare, ursi care danseaza prin multivers, cai albi care ies din spuma marii, o barca cu panze plutind pe marea albastra nesfarsita, Mircea Eliade si biblioteci magice, unicorni si Maria. “Imaginal Healing”. Energia imaginilor si a viselor este ceea ce este profund vindecator – imaginile care vorbesc direct corpului si se impregneaza in suflet; care sadesc acolo seminte de inspiratie, atitudini si actiuni.

Despre ce vorbesc ? Ce se petrece la serile, atelierele, workshop-urile de lucru cu visele ? Ce se petrece in interior – si se reflecta apoi in exterior – atunci cand ceva te cheama sa participi, si urmezi acea chemare ?
Vorbesc despre re-amintire. Vorbesc despre re-descoperirea unei intelepciuni stravechi – si utilizarea acestor invataturi in realitatea de zi cu zi. Vorbesc despre mult mai mult decat invatarea unor tehnici concrete de lucru cu visele – tehnici extrem de folositoare, tehnici creative si non-invazive, tehnici de folosit in contexte terapeutice si in comunicare, leadership si dezvoltare personala; in scris si orice forma de expresie artistica – vorbesc despre un adevar vital: sa visezi inseamna sa creezi. Ceea ce “facem” este ca invatam sa visam un vis nou – si in acelasi timp invatam sa navigam in realitatile prin care ne poarta visele de noapte, sa le ascultam mesajele, sa privim in oglinzile pe care ni le ofera cu generozitate, sa invatam despre vindecare care devine diponibila, sa ne reconectam la traditiile spirituale dupa care inima noastra tanjeste si apoi sa aducem toate astea in lume, aici, acum, unde suntem. Sa transformam din interior. Pas cu pas, om cu om, vis cu vis.

Lucrul cu vise aduce sens. Aduce lumina in ochi si bucurie in suflet. De fiecare data, este o bucurie sa asisti la transformarea care se petrece in doar cateva zile cu grupul de visatori si cu fiecare in parte – si asa a fost si acum. Catalin, unul din participantii care a fost si anul trecut la acest eveniment-traditie de la Drumul spre Centru, spunea (citez din memorie): “Am primit atat de multe si am trait atat de multe si am avut atat de multe intelegeri la nivel extrem de profund…si simt ca povestea de la sfarsit a fost spusa special pentru mine” (povestea spusa de Robert Moss, pe final de training, despre un vis de noapte pe care l-a avut acum multi ani: unul din acele vise “mari”, cum mai sunt numite, care-ti lasa inima deschisa, care trec dincolo de scepticismul cel mai feroce si care-ti transforma viata cu totul – pentru ca pur si simplu STII, la trezire, ca nu a fost “doar un vis”). Pentru ca uneori, pur si simplu STII ca o poveste a fost spusa pentru tine, un vis a fost povestit pentru tine.

Comuniunea si creativitatea impartasite au atins profunzimi uluitoare – asta este ceea ce este posibil atunci cand cadrul creat este cu adevarat unul impregnat de respect si onorarea experientelor celuilalt; atunci cand invatam sa cerem permisiunea sa intram in spatiul visului celuilalt (sau pur si simplu, in spatiul celuilalt): pentru ca spatiul, povestile si visele celuilalt sunt sacre si se cer respectate.
Conectarea autentica implica respect – si asta este ceva ce re-invatam si re-descoperim la serile si atelierele si training-urile de lucru cu visele.

Oana Teo a descoperit – si noi toti odata cu ea – ce se petrece atunci cand statuia din vis prinde viata, in urma unei actiuni potrivite in spatiul visului. Un simbol puternic si un mit stravechi, intr-adevar – si mult mai mult decat atat. Pentru ca ENERGIA declansata odata cu calatoria la nivel de grup in spatiul acestui vis a fost darul cel mai de pret primit in acest context; si asta este ceva ce se petrece atunci cand invatam sa lucram cu visele in acest fel: sa trecem dincolo de analiza, sa intelegem ca visele sunt vii si ca ne indeamna la actiuni potrivite; sa intelegem mesajul visului si SA FACEM ceva cu asta.

Madi a descoperit ca un vis pe care-l avusese de curand (si pe care-l impartasise pe grupul Romanian Dreaming Circle, creat in 2012) este, pur si simplu, “pus in scena” in realitatea diurna, primind o confirmare extrem de importanta legata de dimensiunea precognitiva a acelui vis – si nu numai. Madi ne scria acum cateva zile pe grup, dupa ce ne-am intors de la training: “Imaginati-va cum m-am simtit in momentul acela in care realizam ca ce visasem era o scena a realitatii. (…). Sa credeti in continuare in puterea viselor voastre! Sa credeti in puterea lor creatoare de realitate si de lumina!”

Visele ne arata – si ne-au aratat si de data asta – felul in care conectarea la o viziune a Inimii este posibila. Nu numai ca este posibila: aceasta conectare se poate petrece acum. Nu ieri, nu maine, ci ACUM. Ne-au invatat cum ne putem sustine unii pe altii in cresterea acestei viziuni a inimii, in aducerea ei in planul realitatii in care operam, pe aceasta planeta. Spatiul inimii nu este ceva abstract – ci dimpotriva, ceva foarte concret, de o calitate anume – iar actiunile care (de)curg de aici creeaza mici (sau mari) miracole in exterior.

Povesteam mai demult cum a inceput povestea cu visele, pentru mine – si te-as invita sa-ti amintesti cum a inceput povestea cu visele, si pentru tine. Sunt profund recunoscatoare viselor, ghizilor stiuti si nestiuti din realitatea asta si din alte realitati – si sunt onorata ca impartasesc aceasta calatorie cu tine, cel / cea care citesti acum aceste randuri. Si ca pot da mai departe acest dar.
Scriam acum cativa ani ca “simt si stiu acum ca Romania va deveni un centru important al visatorilor si vizionarilor” – si la un moment dat, citind ce-am scris, am gandit “ei da, ce sa spun, ma apuca pe mine exaltarea, aiurea”   – iata insa ca din 2012 incoace cateva sute de visatori, de prin toata Romania, si-au ascultat intuitia: pe langa aplicatiile “clasice” terapeutice unii folosesc deja acest instrument fabulos in coaching, altii in pictura sau in scriere creativa, altii in tehnici de comunicare, altii in lucrul cu copiii sau in toate de mai sus la un loc.

Inchei, ca acum cativa ani, si zic:

Ai incredere. Viseaza. Creeaza. Exploreaza. Visele au o putere uluitoare, reala. Primeste-le darul !

– va urma –

Ana Maria

Ana Maria Stefanescu – dream teacher, terapeut transpersonal, consilier dezvoltare personala prin arta si formator autorizat
Ana Maria este trainer certificat (formator) cu o experienta de peste 8 ani in training, NLP Master Practitioner si terapeut transpersonal – formare de 2 ani in terapii transpersonale (2009-2011) certificat ca si facilitator Respiratie Holotropica si Respiratia Inimii (RIRH) – Asociatia de Terapii Transpersonale (ATT) din Romania (cu o specializare in lucru corporal in cadrul Grof Transpersonal Training, 2014) si are dubla formare in lucrul cu vise: este singurul terapeut din Romania certificat ca si Dream Teacher (Robert Moss School of Active Dreaming – Franta si SUA, 2011-2013); si formare in Tibetan Dream Analysis (in cadrul International Academy for Traditional Tibetan Medicine – Faculty of Psychology & Dreams – 2012). Tine workshop-uri si consultatii individuale din ianuarie 2011; este gazda workshop-urilor tinute de Robert Moss in Romania (din 2012), fondatoare a Romanian Dreaming Circle si initiatoare a World Day of Active Dreaming.
Formare in Tibetan Mantra Healing. In formare in psihoterapie integrativa. Consilier dezvoltare personala prin arta.

(foto: Ana Maris Stefanescu, Meredith Eastwood)

Tags

O calatorie in noaptea de vara a copilariei

...Cum intru pe poarta inalta cu arabescuri, din fier forjat de culoare bruna, ma opresc si ascult. E noapte de vara adanca pe strada Plantelor - noapte cu miros de iasomie sau de regina noptii, tarait de greieri si vant soptit printre frunze. Undeva in stanga, intuiesc prezenta hortensiilor, a trandafirilor de dulceata - explozie de roz in timpul zilei - si a irisilor inalt-misteriosi-profund-violet. Iedera intinsa alene pe tot gardul ocroteste spatiul copilariei din curte - si pasesc mai departe. Vita de vie se intinde pe zeci de metri si creeaza, atenta, o bolta numai buna de explorat, adevarat tunel al timpului. Trandafirul altoit imens, multicolor, se viseaza copac de cativa ani buni - e aproape cat ciresul cel mic de inalt, ciresul care e mic doar in comparatie cu cel mare - si infloreste semet, abundent, din mai pana in noiembrie. Acum, in noaptea asta, are deja flori portocalii, galbene si piersicii, al caror parfum se amesteca cu celelalte. Menta, multa menta insirata pe marginea aleii pietruita cu patratele, pe care se ghiceste sotronul desenat deunazi, cu creta rosie si verde. Inspir profund si ma las hranita de toate astea la un loc - si nici macar nu stiu ca fac asta, pentru ca ma aflu la varsta binecuvantata la care totul este asa-cum-este. 

Pasesc mai departe si ma apropii de cais. E un copac care ma stie de mica - precum majoritatea din curte, de altfel - si ma primeste bucuros sa-i stau alaturi. In intunericul roditor, caisele se parguiesc si soarele de peste zi se-aduna in miezul parfumat. Sunt aproape gata, caisele - dar nu gata.

Doua poteci mai departe, batranul plop ma asteapta, rabdator. Cred ca asa m-ar fi asteptat si strabunicul Francisc pe care nu l-am prins - copacii batrani si strabunicii (chiar si bunicii) au ceva in comun, iar plopul "meu" are peste o suta de ani inteleptime si stie tot atatea povesti, spuse in toate anotimpurile: insa graiul de vara mi-e cel mai drag, iar el stie asta, si incepe sa depene, numaidecat. Ascult, ascult, ascult...

Ciresul mic plantat de mine si inainte de el, copacelul Ploaie-de-aur. Au un aer de spiridus...ceva care-aduce cu starea aia in care-ti vine sa chicotesti...si asta se potriveste de minune cu zmeura insirata pe langa zidul din spatele curtii. Nici zmeura nu e gata, dar stiu ca-i acolo.

Ciresul mare e plin de cirese - si "maine" o sa-mi fac drum printre ramuri, cu galetusa galbena cu tot. E ritualul din fiecare vara, iar ciresul mare adora momentele astea. Alaturi, visinul imi asteapta cuminte pasii, si chiar langa el, liliacul. A trecut, liliacul, dar tinem minte amandoi explozia de flori liliachii. Fosneste, a recunoastere.

Si in cele din urma, nucul. Special l-am lasat la urma, pentru ca aceasta calatorie se incheie undeva sus, intre crengile cele mai subtiri - leganata de fosnet si vant, privind catre stele, luna si pamant. Nucul, care se lasa explorat pret de vreo trei etaje; nucul, care m-a invatat despre curaj si echilibru, despre solitudine si despre "a fi cu" - si despre atat de pretioasa tacere din care se naste actiunea potrivita...insa nici macar nu stiu ca se petrece asta, pentru ca ma aflu la varsta binecuvantata la care totul este asa-cum-este.

...pentru ca ziua de azi este doar o prelungire a celei de ieri...La Multi Ani !! Asta a fost o calatorie, un vis in noaptea de vara a copilariei mele - calatoria ta cum este ?

Te imbratisez,

Ana Maria

 
www.drumulsprecentru.r0

https://www.facebook.com/RomanianDreamingCircle

https://www.facebook.com/Respiratia.Inimii.Respiratie.Holotropica

Calea Visatorului, darul Vizionarului

…exista un Visator in fiecare dintre noi. Visatorul este cel capabil sa Viseze si sa Creeze.

Visatorul este cel care aduce o viziune noua, care observa, care vede ceea ce este si care devine constient de obisnuinta perceptiei – putand sa aleaga sa-si extinda si sa-si adanceasca vederea asupra realitatii. Acesta este modul in care se creeaza o realitate noua, mai bogata si mai plina de sens.

De la Visator invatam sa pornim intr-o cautare a Viziunii. Viziunea conectata la Inima. Viziunea este cea care da sens vietii si ne ordoneaza alegerile si actiunile constiente. Constiente. Visatorul este cel care ne invita, iar si iar, in Centru. In centrul fiintei noastre, pentru a visa de-acolo, din miezul a ceea ce suntem.

Visatorul vede departe si trezeste spiritul creativ din noi. Trezeste focul. Ne aminteste, iar si iar, sa ne traim visul mai mare al vietii si sa cream din acel loc, din acea cunoastere neintrerupta a visului, din acea stare. Focul hraneste visul, visul intretine focul. Focul transforma, purifica, topeste, imblanzeste, rafineaza. Visul creste, se extinde, ne tine conectati la adevarul nostru, ne aduce aminte ca fiecare dintre noi are de exprimat un dar in aceasta lume. De cantat un cantec, de dansat un dans. Un dar care nu poate fi adus in lume de catre nimeni altcineva.

Te invit sa pasesti pe calea Visatorului, sa primesti darul Vizionarului. Poate simti sa faci asta pe 9 mai, cu ocazia Zilei Mondiale a Visarii Active. Sau la Oradea, in cadrul workshop-ului “Viseaza si Creeaza ! Imagineaza-ti o lume visata cu Inima” (12, 13 iunie). Sau in tabara de vara “Anotimpul din Interior” (editia a 3-a, 30 iulie – 2 august) – patru zile in care vom visa ascultand glasul muntelui, al apelor si ierbii, combinand instrumentele Visarii Active cu cele ale perspectivei tibetane stravechi asupra viselor. Sau poate simti ca e momentul sa vii sa-l cunosti pe Robert Moss in octombrie si sa participi la training-ul avansat “Imaginal Healing” (acest program se desfasoara doar in Franta, SUA si Romania).

Visatorul ne aduce vise mari si vise mici. Ne aduce oglinzi, ne invata despre noi insine, ne conecteaza cu dimensiunea transpersonala, cu dimensiunea Sacra a existentei, ne aduce aminte ceea ce stiam deja. Ne invata despre calatorii, despre stramosi, despre pamant, despre aliati si ghizi, despre inima, despre lumea (sau lumile) de dincolo de aceasta lume. Ne sustine in a aduce la suprafata fiintei noastre cunoasterea autentica – cea care se petrece prin re-amintire. Ne invita la actiune constienta. Ne invita sa descoperim bogatia din interior, pentru a o putea apoi, ex-prima in exterior. Pentru a o darui lumii. Ce sa daruim lumii ? Ceea ce suntem. E singurul dar pe care il putem face – si care vine din a fi autentici. Despre asta ne invata visele, acesta este darul Vizionarului.

Intuitia, perceptia, vederea interioara (“insight”) si viziunea. Felurile in care Visatorul ne invata sa “vedem”. Se spune ca ne onoram viziunea, procesul nostru “vizionar” atunci cand exprimam ceea ce vedem sau simtim. Visatul este un demers al simturilor – si prin asta invatam sa nu mai feliem atat de drastic realitatea. Si atunci ea redevine rotunda, intreaga, completa; putem gusta un miros, pipai un sunet si mirosi o culoare.

Cine spune ca trebuie sa traiesti la fel ca pana acum ? Visatorul ne invita la a crea ceva diferit, ceva nou, proaspat; ne invita sa pasim in afara perimetrului caldut al obisnuintelor. Ne invita la a crea din Centru. In cartea “Curajul de a crea”, Rollo May spune, frumos, ceea ce traditiile vechi ale planetei stiu si practica de milenii: “Daca nu iti exprimi propriile idei originale, daca nu iti asculti propria fiinta, te tradezi pe tine insuti.”

Visatorul ne invita, asadar, la a trai in adevar. Comunicarea adevarului va aduce bogatie in viata si in relatiile noastre, deopotriva. Pentru a avea relatii autentice, e nevoie de atentie relaxata si onestitate in acelasi timp. Din aceasta perspectiva, Visatorul ne invita sa parasim calea falsa a jumatatilor de masura sau a lui “las’ ca merge si-asa”. Visatorul ne invata despre respect, integritate si context – unul din darurile Vizonarului este abilitatea de a intelege contextul si de a actiona din aceasta intelegere. Viziunea presupune privire de ansamblu.

Visatorul ne invita la joaca si creativitate. Adica la prezenta. Ne putem juca doar in prezent, putem fi creativi doar in prezent – si asta presupune detasarea de rezultat, pentru ca…nu e nimic de obtinut. In aceasta stare, exista doar placerea pura a jocului.

Viseaza. Creeaza. Exprima-te. Asta iti va aduce intregirea, vindecarea de care ai nevoie – singura vindecare posibila, cea care vine din interior.

Ana Maria

terapeut transpersonal, dream teacher, trainer

(art: Joseph Parker)

www.drumulsprecentru.ro

https://www.facebook.com/RomanianDreamingCircle

https://www.facebook.com/Respiratia.Inimii.Respiratie.Holotropica

Un urs e doar un urs ?

Ziceam ceva zilele trecute (mai exact, de Dragobete) de "iesirea ursului din barlog" - si mi-am adus acum aminte cat de important este ursul, apropos de vise si visare. Asadar, un urs e ”doar” un urs ?

”Ursul este pastratorul timpului visarii, si pastreaza invataturile viselor si ale visarii pana ce visatorul se trezeste intru acestea."

Simbol al curajului si al puterii, considerat animal-invatator, calauza si intermediar intre lumi in cadrul practicilor de vindecare din Europa, Siberia, Asia Centrala si America de Nord. Deseori vazut ca stramos al oamenilor, in mai multe tinuturi ale planetei. Artemis era uneori infatisata ca mama adoptiva in forma de urs. Simbol al invierii, al renasterii.

Cultul Ursului era atestat la geto-daci, insusi numele lui Zalmoxis fiind legat de blana acestui animal. In mitologia româneasca Ursul este investit cu multiple virtuti protectoare, terapeutice si meteorologice. O suită de legende şi de ritualuri din cultura tradiţională română conţine imaginea ursului ca figură mitică.

In perspectiva indienilor americani, Ursul reprezinta putere, vindecare, tarie afectiva, visare, maternitate. Vindecator al naturii.

Popoarele uralo-altaice ale Eurasiei septentrionale pana in Alaska, il considerau drept spirit al padurii, suprem stapan al energiilor cosmice, simbol al fecunditatii. De asemenea, multe popoare indo-europene au, cu privire la urs, o serie de derivate folclorice si mitologice ce s-au pastrat pana astazi.

In limbile indo-europene, pentru urs este utilizat in limba greaca cuvantul "arktos (de unde numele Arctic pentru a desemna Polul Nord). In limba latina – "ursus”, in celta –"art” iar in sanscrita: "rksa”. 
Si tot la capitolul lingvistica: forebears = stramosi; to bear = a da nastere...

Ana Maria Stefanescu

terapeut transpersonal, dream teacher, trainer

www.drumulsprecentru.ro

https://www.facebook.com/RomanianDreamingCircle

https://www.facebook.com/Respiratia.Inimii.Respiratie.Holotropica

Visand in Brasov. Despre alegeri si oglinzi.

Mai tii minte cand erai mic(a) si gaseai prin unele parcuri labirinturi cu oglinzi ? Si erau multe feluri de oglinzi: unele te alungeau, altele te lateau, altele te subtiau, altele te ingrosau. Erau de toate felurile, care mai de care. Ultimul labirint de acest fel l-am gasit in 2005 la Praga, sus pe dealul Petrin – si l-am regasit, simbolic vorbind (si in acelasi timp, nu mai putin “real”) la ultimul workshop din seria de trei “Viseaza si Creeaza” (Bucuresti, Cluj, Brasov). Recunosc ca eram curioasa sa vad ce va fi experimentat de data asta in campul viselor: cum scriam si in articolul anterior, daca la Bucuresti (23, 24 ianuarie) visele ne-au vorbit despre adevar; laCluj (30, 31 ianuarie) despre lumina si transformare – ei bine, la Brasov (6, 7 februarie) visele ne-au vorbit despre alegeri si oglinzi. Interesanta “incheiere” a acestei calatorii a viselor prin tara…asa, ca un soi de invitatie la a veghea, la a ramane treji – atat cat putem.

Pentru ca unul din multele daruri ale viselor este cel al oglindirii – de multe ori, visele functioneaza ca un soi de oglinda in care ne putem vedea asa cum suntem cu adevarat, intr-un anumit moment dat; si tocmai de aceea ne indeamna, bland, la alegere constienta. La Visare Activa, asadar. Am scris de multe ori despre asta: am visat cutare sau cutare lucru. Asa, si ? Ce-i cu asta ? Sau: in acest vis este vorba despre simbolul cutare sau cutare. Fascinant, de-a dreptul – asa, si ?? Ce-I cu asta ? Mai pe romaneste: ce faci cu asta ?

Intreb asta, retoric sau mai putin retoric, deoarece visele nu pot fi ”interpretate”. Visele pot fi visate, simtite, onorate, invitate, ascultate, date mai departe. Aduse in realitatea diurna. Niciodata ”interpretate”. Visele pot fi uneori simbolice, intr-adevar, insa exista un risc foarte mare de a ramane la acest nivel, foarte…intelectualizat, si nu in sensul bun al cuvantului.

Apropos de asta, e un citat al lui Robert Moss care-mi place mult de tot, si care zice asa: “Visarea Activa este mult mai mult decat o metoda de decodificare a viselor. Daca esti nou in ceea ce priveste aceasta abordare, da-mi voie sa te invit sa lasi deoparte, chiar acum, orice preconceptie in ceea ce priveste analiza viselor. Pornim intr-o calatorie catre locuri mult mai interesante. Pornim sa recuperam feluri de a vedea si de a cunoaste si de a vindeca care erau cunoscute strabunilor nostri.”

Din aceasta perspectiva, visele ne-au vorbit despre alegeri si oglinzi. Si pornind de aici, despre puterea transformatoare a povestilor, a ritualului, a jocului. Despre respectul fata de ceilalti. Despre importanta sustinerii grupului – si despre felul in care, atunci cand le acordam celorlalti incredere, ii imputernicim. Ei chiar devin ghizii care pot deveni, ei chiar vin cu intelegeri importante pentru noi, din spatiul propriului nostru vis in care ne-au insotit, cu permisiunea noastra.
Visele au venit cu mesaje care s-au vrut onorate: un mesaj sub forma de imagine, care vorbea despre “o leoaica micuta si blanda, care ofera incredere”, sau un mesaj sub forma de motto care spune “darul meu este armonia” sau un desen care ne arata cum se “transforma mintea in inima” sau un alt desen a invitat in cercul nostru de visare energia ursului. Cum stim ca toate astea sunt “reale” ? E simplu – sentimentele sunt cei mai buni indicatori.

Si dupa ce-am inteles mesajul “oglinzilor”, am putut alege. Alt final, alt rol, alta actiune – acolo unde am simtit ca e cazul. Sau am putut alege sa vedem “altfel”. Sa privim dintr-un alt “punct de vedere”: o expresie atat de uzitata, ca nici nu-i mai dam atentie – insa atat de…relevanta ! Un vis pe care l-am avut odata, demult, m-a invatat ca “vindecarea” are legatura cu schimbarea perceptiei si a atentiei – si ca este insotita de o transformare a sentimentelor. Cum stim ca Teatrul Viselor functioneaza ? E simplu – sentimentele sunt cei mai buni indicatori.

Asadar, draga Visator sau draga Visatoare, tu, cel / cea care citesti aceste randuri, priveste. Priveste-te in oglinda. Vezi adevarul acelei imagini. Si alege. Alege sa onorezi. Alege sa transformi, daca ceva iti sopteste ca e ceva de transformat. Alege sa simti. Alege sa visezi si sa creezi – o poveste noua, poate, un cantec nou, un dans nou…

Ana Maria Stefanescu

terapeut transpersonal, dream teacher, trainer

www.drumulsprecentru.ro

https://www.facebook.com/RomanianDreamingCircle

https://www.facebook.com/Respiratia.Inimii.Respiratie.Holotropica

La Cluj, visele rodesc din lumina

Weekend-ul ce-a trecut visele s-au vrut la Cluj. Acelasi workshop, “Viseaza si Creeaza”– insa o experienta complet diferita. Daca in Bucuresti cu o saptamana inainte “motivul” adevarului a avut un loc central, la Cluj visele ne-au soptit despre lumina si transformare – de parca se facuse, brusc, primavara. O continuare fireasca, zic.

O ceata fertila si hranitoare infasura campurile cand am plecat vineri dimineata devreme de-acasa, o imagine pe care-am simtit s-o las la dospit in suflet in timp ce treceam prin “tunelul” de copaci ce urma. Workshop-ul nu incepuse efectiv, insa obisnuinta (binecuvantata !) de a fi atenta la interior-exterior imi oferea primele imagini si senzatii in legatura cu experienta ce-avea sa vina. Am privit, incantata, cum ceata facea loc, incet dar sigur, luminii si albastrului. “Care este tiparul acestui moment, pentru tine ?” obisnuiesc sa intreb de cativa ani participantii  la atelierele de visare activa. Mi-am raspuns si eu la aceasta intrebare – si am simtit bucurie.

Cei douazeci de visatori-calatori s-au conectat imediat la campul viselor – sau mai degraba l-au creat impreuna. Cumva, a fost ca si cum “stiau”, simteau ca in aceasta abordare, cea a visarii active, se lucreaza in primul rand cu energia visului si cu darurile care vin odata cu asta, iar imaginile cu care s-a lucrat si vineri seara si sambata toata ziua au avut o forta si o incarcatura transformationala incredibile. Ascultam cu bucurie insight-urile pretioase pe care si le ofereau unul altuia si momentele de Aha care se petreceau peste tot prin sala.

Lumina albastra scaldata de soare care ne insotise in timpul unuia din primele exercitii de vineri seara s-a materializat in realitatea “exterioara” a doua zi: dis de dimineata, soare si cer albastru adanc cat vedeam cu ochii. Fiecare din visele impartasite: hrana pentru suflet. Femei stravechi care albesc haine de ceremonie undeva langa o cascada, energia vulcanului si facerea lumii, lumina albastruie de pe varful muntelui in timp ce un Om primeste ceva, luntri pe apele dintre lumi, spirala verde crud ce conecteaza cerul cu pamantul intr-un dans neincetat, ochi de felina in noaptea africana, un ceas mare lasat pe iarba verde ca reminder al lumii-acasa si timpul-care-curge este cel care conecteaza lumile. Fiecare dintre ei, viseaza si creeaza.

Intoarcerea in spatiul visului, insotiti de visatori-ghizi, a venit cu si mai multe “Aha”-uri. Cu si mai multe confirmari. Cu si mai multe descoperiri si intelegeri noi in ceea ce priveste visul sau visele avute. Cand mai multi visatori pornesc intr-o calatorie comuna in spatiul unui vis si toti se intorc cu aceleasi imagini si senzatii, e din ce in ce mai greu sa crezi ca a fost “doar imaginatia” 

Si iar si iar, Teatrul Viselor. Momentul in care Visatorul devine constient de puterea lui creatoare. ”Dream theatre” este una din practicile centrale din Active Dreaming – poate metoda care vine cu cea mai mare putere transformatoare si revelatoare in ceea ce priveste felul in care se poate lucra cu visele. Este stiut din vremuri stravechi ca arta teatrului este cathartica prin excelenta si deci profund vindecatoare. Poate asta este si unul dintre motivele pentru care multe din teatrele Greciei antice erau adesea construite langa templele de visare ale lui Asclepios. Si aici, din nou, lumina. Unul din momentele cheie a fost acela in care am asistat cu totii cum o scena statica cu siluete nedeslusite in ceata se transforma intr-o scena plina de oameni-lumina, copaci, iarba, vegetatie de tot felul, unicorni-insotitori, scena care culmineaza cu o calatorie initiatica. Am asistat la felul in care toata energia din sala s-a schimbat, odata cu transformarea petrecuta.
Cand punem in scena un vis, il insufletim, ii dam viata: dramatizam visul si mesajul lui. Visul viu vine cu daruri de o valoare imensa, personajele vorbesc si se misca, visatorul devine observator si actor. Energie, vitalitate, incredere, puterea de a alege, constientizare  – toate devin disponibile, toate vin ”la incorporare”, cum se spune, din spatiul visului in realitatea 3D.

Sincronicitatile acompaniaza intotdeauna lucrul cu vise. Invatam in felul asta ca totul in jur e viu si vorbeste, si ca atentia si intentia ne sunt aliati de nadejde in procesul de descoperire si acordare la misiunea inimii noastre. Intr-un joc al sincronicitatilor, cineva care avea o intrebare legata de copilul interior a primit cartonasul cu raspuns de la cel mai tanar membru al grupului de visatori: o adolescenta de 16 ani. Altcineva a primit un mesaj pentru suflet: un mesaj care vorbea despre “la vie en rose”, venind de la un….mesager imbracat in roz. Cativa visatori au aflat ca uneori, raspunsurile pe care le cauta sunt foarte aproape: la ei insisi, in propriile vise, in propriile imagini si cuvinte.

“Care este tiparul acestui moment, pentru tine ?” Lumina, transformare, inceputuri. Povesteam in articolul trecut despre familia de suflete – si povestesc si acum: am regasit prietene vechi si dragi, cu care nu ma vazusem de ani de zile. Visele ne-au facilitat reintalnirea. Ioana, Maria, Teodora – multumesc !

Am ajuns acasa duminica dupa-amiaza, pe lumina. Campurile infasurate in ceata in urma cu doua zile erau acum verzi. Verde crud, cat vedeam cu ochii.

Ana Maria Stefanescu

terapeut transpersonal, dream teacher, trainer

www.drumulsprecentru.ro

https://www.facebook.com/RomanianDreamingCircle

https://www.facebook.com/Respiratia.Inimii.Respiratie.Holotropica

Visele si adevarul

Se spune ca visam viitorul tot timpul, doar ca nu ne-aducem aminte decat o mica parte din noianul de vise premonitorii. De multe ori, realitatea prinde din urma visele. Pentru mine, azi s-a petrecut din nou unul din acele momente – ceva ce visasem nu mai demult de acum doua zile (ceva ce logica bunului simt refuza sa creada) s-a intamplat intocmai. Am descoperit – pentru a cata mia oara ? – ca visele stiu mai bine, ca am toate motivele sa ma in-cred in ele. Visele premonitorii sunt de tot felul – si realitatile aferente de asemenea. Insa ce m-am pornit sa spun in acest articol este ca visele spun adevarul – fie ca ne place sau nu, fie ca suntem dispusi sa primim acel adevar sau nu.

Imi vine acum in minte unul din cele mai frumoase si mai puternice vise premonitorii pe care le-am avut vreodata, care s-a petrecut in 2007, care vorbea despre un proces de transformare si o “schimbare de haine” si despre care mintea mea constienta de-atunci avea aceeasi replica de “asta nu se poate intampla” – de data asta intr-un sens complet diferit decat exemplul de mai sus J Imi vin in minte persoane pe care le-am visat cu mult timp inainte sa le intalnesc, situatii si contexte care s-au materializat cu luni sau ani mai tarziu dupa momentul in care le visasem – unele datorita implicarii mele active, altele din cauza…lipsei mele de actiune sau de alegere constienta.

In weekend am tinut primul workshop de visare activa din Bucuresti – “Viseaza si Creeaza”. (Urmeaza cele din Cluj si Brasov). Cumva, acest “motiv” al viselor care spun adevarul s-a strecurat usor si cu gratie in cercul de visatori inca de vineri seara. Sustinute de niste sincronicitati uluitoare, de joaca si de feedback-ul pretios al celor din grup, visele au insistat, bland si ferm in acelasi timp, cu mult umor cateodata, asupra lucrurilor de vazut si schimbarilor de facut – in ceea ce priveste propria persoana sau relatiile de orice fel. Visele vin sa ne spuna si sa ne invete, din nou si din nou, ca e in regula sa spunem adevarul – de fapt, ca e timpul ca din ce in ce mai multi oameni sa spuna adevarul. Care adevar ? Adevarul a ceea ce crezi, a ceea ce simti, a ceea ce iti sopteste corpul, adevarul spre care te calauzeste, mereu, Inima.

A fost in acelasi timp un workshop despre misiune si despre a crea cu intentie, din aceasta perspectiva. Pentru ca visele ne vorbesc si despre ex-primarea darurilor pe care le avem de impartasit cu ceilalti – si ne arata si care este familia noastra de suflete. In acest context, visele vorbesc si despre rezonanta si acordare – si ne arata cat de important este ceea ce simtim. Visele sunt o vesnica invitatie la a avea incredere in intuitie si in autenticitatea a ceea ce suntem – si ne invata ca de aici vine creativitatea adevarata.

Am fost martori din nou, cu totii, la felul in care Teatrul de Vise devine un ritual sacru si creuzet al transformarii: al transformarii de perceptie, de credinte, poate, limitative. Al transformarii la nivel energetic – si in acelasi timp, prilej de noi intelesuri si de vazut lucrurile intr-o lumina proaspata. Prilej de asumare a responsabilitatii.
Am fost martori la felul in care comunicarea fara cuvinte, la nivel de Inima, nu numai ca este posibila dar se petrece in niste straturi foarte profunde ale fiintei si vine cu re-cunoasterea celuilalt, asa cum este el.  Vine cu onorarea celuilalt, cu celebrarea misterului celuilalt.

Si am vazut – iar, pentru a cata mia oara ? – cat de important este sa fim “intregi”. Cat de important este sa recuperam, sa aducem acasa parti uitate sau pierdute de Suflet – si cum asta vine cu lumina in ochi si bucurie. Si apropos de adevar, copiii nu stiu sa minta, asta pana cand sunt “educati” ca “nu e frumos” sa spuna asta sau ailalta. Pana la o anumita varsta, copiii comunica direct, simplu, frust. Vindecarea are legatura cu intregirea, intregirea are legatura cu adevarul, adevarul are legatura cu Inima. Curajul este o calitate a Inimii – si visele vin sa ne-nvete despre asta.

Inchei reluaind ceva ce spuneam in prezentarea workshop-ului:

Visele hranesc Imaginatia. Imaginatia se transforma in actiuni. Actiunile creeaza lumea, pe care o experimentam mai apoi. Visul meu si visul tau si visul lui si visul e devine visul nostru – visul colectiv al umanitatii. Imagineaza-ti o lume visata cu Inima…
Adaug, un pic…redundant: cu adevarul din Inima.

Ana Maria Stefanescu

www.drumulsprecentru.ro